ICCJ. Decizia nr. 3534/2010. Civil. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3534/2010
Dosar nr. 44926/3/2009
Şedinţa publică din 4 iunie 2010
Asupra recursului de faţă, reţine următoarele
Prin acţiunea înregistrată la data de 19 mai 2008 pe rolul Judecătoriei sector 2 Bucureşti, reclamanta D.E.M. a solicitat evacuarea pârâţilor P.I. şi P.E. din apartamentul nr. 4 situat în Bucureşti, Intrarea I.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat din 24 iulie 1997 a cumpărat apartamentele nr. 1 şi 4 situate în imobilul din Bucureşti, Intrarea I. de la unchiul său, P.A. care, la rândul său, a dobândit dreptul de proprietate asupra întregului imobil în care se află apartamentul în litigiu, în indiviziune cu V.V., prin sentinţa civilă nr. 3062 din 24 martie 1997 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti.
Starea de indiviziune a fost sistată prin actul de partaj voluntar autentificat din 17 iulie 1998 de către B.N.P. „M.V.”.
Întrucât pârâţii au refuzat să încheie un contract de închiriere cu proprietarii, în raport cu dispoziţiile O.U.G. nr. 40/1999, prin notificarea autentificată, din 19 septembrie 2005, le-a pus în vedere ca până cel târziu la data de 31 decembrie 2005, să procedeze la eliberarea spaţiului pe care îl ocupă în mod abuziv, fără titlu legal, ceea ce nu au făcut.
Prin încheierea din 28 noiembrie 2008, Judecătoria sector 2 Bucureşti a luat act de renunţarea reclamantei la judecata cererii în contradictoriu cu pârâta P.E. şi a admis în principiu cererile de intervenţie accesorii formulate de Asociaţia Proprietarilor pe Legea nr. 112/1995 şi Asociaţia A.
La termenul din 9 ianuarie 2009, intervenienta Asociaţia A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, iar prin încheierea de la aceeaşi dată, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, a respins ca inadmisibilă excepţia invocată, cu motivarea că, faţă de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, prevederile unui regulament nu pot forma obiect al excepţiei de neconstituţionalitate.
Recursul declarat de intervenienta Asociaţia A. împotriva acestei încheieri, a fost respins ca neavenit de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia nr. 691 din 2 aprilie 2009, în raport de dispoziţiile art. 56 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că recurenta are calitatea de intervenientă accesorie în favoarea pârâtului P.I., iar partea în favoarea căreia s-a intervenit, nu a formulat recurs.
După soluţionarea recursului, dosarul a fost restituit judecătoriei în vederea continuării judecării acţiunii introductive de instanţă.
La termenul din 9 noiembrie 2009, Judecătoria sector 2 Bucureşti a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., formulată de pârâtul P.I.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâtul P.I., înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 44926/3/2009.
La termenul din 13 ianuarie 2010, intervenienta Asociaţia A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de la acelaşi termen.
Prin decizia civilă nr. 62 R din 14 ianuarie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins recursul declarat de pârâtul P.I. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a aplicat pârâtului P.I. şi reprezentantului intervenientei Asociaţia A., I.C., amendă judiciară în cuantum de 700 RON pentru fiecare şi a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării recursului declarat de intervenienta Asociaţia A. împotriva încheierii prin care i-a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La termenul din 28 ianuarie 2010, intervenienta Asociaţia A. a invocat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, excepţie ce a fost respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de la aceeaşi dată, faţă de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora pot fi supuse controlului constituţionalităţii doar dispoziţiile cuprinse în legi sau ordonanţe ale guvernului, nu şi cele din regulamente.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenienta Asociaţia A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
La termenul din 4 iunie 2010, instanţa a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului, pe care o va analiza cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. şi pe care o va admite, pentru considerentele care succed:
Dispoziţiile înscrise în 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar art. 304 pct. 1 - 9 din acelaşi Cod prevăd limitativ motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri.
Recursul fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalităţii hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
În speţă, recurenta - intervenientă nu a formulat nicio critică cu privire la decizia recurată, astfel că recursul este nemotivat, sancţiunea nemotivării recursului fiind nulitatea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, urmează a se constata nulitatea recursului declarat de intervenienta Asociaţia A., în cauză nefiind reţinute motive de ordine publică ce puteau fi invocate din oficiu de instanţă.
În temeiul dispoziţiilor art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica recurentei - interveniente Asociaţia A. sancţiunea amenzii judiciare în cuantum de 500 RON, constatând reaua credinţă a acesteia în formularea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 pct. 7 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, care a mai fost reiterată în faţa a trei instanţe - judecătorie, tribunal, curte de apel şi respinsă ca inadmisibilă de fiecare dintre aceste instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de intervenienta Asociaţia A. împotriva încheierii din 28 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. dispune amendarea recurentei - interveniente Asociaţia A. cu 500 RON.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3472/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3499/2010. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
