ICCJ. Decizia nr. 3526/2010. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 3526/2010

Dosar nr. 935/44/2009

Şedinţa publică din 4 iunie 2010

Asupra cererii de revizuire, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2009 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, sub nr. 935/44/2009, M.G.I. în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Galaţi a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 407R din 13 aprilie 2009 a aceleiaşi instanţe, decizie prin care a fost admis recursul formulat de intimată împotriva sentinţei civile nr. 1647 din 19 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi, secţia civilă.

Revizuentul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., invocând existenţa unor hotărâri potrivnice vizând acordarea dreptului la rentă în favoarea veteranilor de război, în baza dispoziţiilor art. 141 din Legea nr. 44/1994, introdus prin O.U.G. nr. 12/2004 şi Legea nr. 210/2004.

Drept urmare, a solicitat desfiinţarea deciziei civile supuse revizuirii şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei primei instanţe, întrucât alţi veterani de război, aflaţi într-o situaţie similară cu a sa, au obţinut hotărâri irevocabile în forma în care, în cauza sa, a pronunţat-o prima instanţă, respectiv, Tribunalul Galaţi.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Casa Judeţeană de Pensii Galaţi, faţă de temeiul cererii de revizuire, art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a solicitat declinarea competenţei soluţionării acesteia, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 1115R din 22 octombrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a procedat la declinare în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în aplicarea prevederilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., pricina fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, sub nr. 935/44/2009.

La termenul de azi, în şedinţă publică, instanţa din oficiu a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, în raport de cerinţele presupuse de prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru a fi incidenţă teza de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care, în cauza de faţă, nu se verifică.

Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale căror dispozitive sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect şi cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia puterii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanţă.

Din motivele invocate pentru susţinerea cererii de revizuire, reiese că revizuentul se raportează la hotărâri favorabile obţinute de alte persoane aflate într-o situaţie similară, respectiv, veterani de război care, promovând cereri de chemare în judecată cu acelaşi obiect şi împotriva aceleiaşi intimate, au obţinut dreptul la rentă prevăzut în favoarea acestei categorii sociale prin dispoziţiile art. 141 din Legea nr. 44/1994, introdus prin O.U.G. nr. 12/2004 şi Legea nr. 210/2004.

Or, o asemenea ipoteză, ce conturează o practică neunitară a instanţelor, nu este de natură a întruni condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire promovate, întrucât ele sunt pronunţate între alte părţi, iar nu într-o pricină anterioară a revizuentului derulată în cotradictoriu cu aceeaşi intimată, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică, acele hotărâri judecătoreaşti neavând vreun efect cu privire la revizuent.

Remediul practicii neunitare rămâne pronunţarea unei decizii în interesul legii, însă, date fiind efectele unui eventual recurs în interesul legii, chiar şi acesta ar fi lipsit de orice finalitate în privinţa situaţiei revizuentului, întrucât art. 329 alin. (3) C. proc. civ. prevede că soluţiile se pronunţă numai în interesul legii şi nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese; prin urmare, chiar şi o decizie în interesul legii, nu ar fi o cale de recurs internă eficientă şi efectivă în privinţa revizuentului, în sensul art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, însă, în măsura în care acesta se pretinde victima unei discriminări, ar putea recurge la procedura prevăzută de O.G. nr. 137/2000.

Instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde imperativului respectării puterii de lucru judecat sau al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că această cale extraordinară de atac nu ar putea fi deturnată într-un apel deghizat, astfel încât să permită rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că există două puncte de vedere diferite asupra aceleiaşi chestiuni, constantă a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, afirmată recent în Cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de M.G.I., împotriva deciziei civile nr. 407R din 13 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 4 iunie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3526/2010. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs