ICCJ. Decizia nr. 3668/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3668/2010
Dosar nr. 1372/111/2006
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 358/C din 13 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 1372/111/2006, s-a respins excepţia de tardivitate invocată de pârâta Primăria comunei Ciumeghiu - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001.
S-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P. Bihor.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii M.O. cu domiciliul în localitatea Oradea, şi OG cu domiciliul în localitatea Oradea, judeţul Bihor, în contradictoriu cu pârâţii Primarul comunei Ciumeghiu, Primăria comunei Ciumeghiu – Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi Ministerul Economiei şi Finanţelor cu sediul în localitatea Bucureşti, în reprezentarea Statului Român şi în consecinţă, s-a dispus modificarea în parte a Dispoziţiei Primarului comunei Ciumeghiu nr. 346 din 5 martie 2004 în sensul identificării topografice a suprafeţei de 2 ha, teren arabil atribuită în compensare potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 231 din 12 decembrie 2005.
A fost obligat Primarul comunei Ciumeghiu să emită dispoziţia de admitere a notificării reclamanţilor şi de propunere de acordare de despăgubiri în condiţiile legii speciale, în sumă de 138.000 lei – conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul Z.T., pentru imobilele – construcţii amplasate pe parcelele cu nr. top. 1258 şi 1259/1, înscrise în C.F. 511 Ghiorac şi înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-au respins restul pretenţiilor reclamanţilor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa în acest mod, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Conform copiei colii C.F. nr. 511 Ghiorac imobilul cu nr. top. 1258 şi 1259/1 în natură teren în suprafaţă de 1,65 ha, a constituit proprietatea numitelor S.K. şi E.K.
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar reclamanţii sunt descendenţii defunctei K.S. căsătorită cu OG(G.).
Aşa cum a rezultat din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză pe acest teren familia O. a ridicat o casă de locuit cu mai multe camere, atelier pentru reparaţii utilaje, şopron, coteţe şi grajd pentru animale. În anul 1949 tatăl reclamanţilor OG a fost ridicat de organele partidului comunist şi deportat, iar imobilul cunoscut sub denumirea ferma O. a fost preluat abuziv.
Bunurile mobile existente au fost preluate de către CAP Ghiorac, conform inventarului depus la dosar.
Prin adresa nr. 563 din 17 mai 1977 emisă de Consiliul Popular al comunei Ciumeghiu către CAP Ghiorac se solicită acesteia din urmă a scoate din evidenţele contabile imobilele numiţilor O. şi O.H. din satul Ghiorac, întrucât aceste imobile au fost naţionalizate în baza Decretului nr. 147/1959, şi se află în posesia Consiliului Popular al comunei Ciumeghiu, fiind parţial demolate.
Iar la data de 20 mai 1977 se întocmeşte o situaţie cu mijloacele fixe care nu aparţin CAP Ghiorac, menţionându-se la ferma O.H. casa de locuit cu trei camere, dimensiune 40 mp, acoperiş cu ţiglă, grajd pentru animale, patul pentru cereale acoperit cu ţiglă, fântână din cărămidă.
Prin notificarea nr. 608/2001 adresată Prefecturii Judeţului Bihor şi înaintată de această instituţie către Primăria comunei Ciumeghiu, reclamanţii au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a bunurilor imobile care mai există şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru partea din construcţie demolată.
Constatând că pe terenul respectiv nu mai există nici o construcţie, iar terenul se află în prezent în proprietatea SC P. SA Salonta, prin Dispoziţia Primarului comunei Ciumeghiu nr. 346 din 5 martie 2004 s-a aprobat restituirea în natură a unei suprafeţe de 2 ha teren arabil ca măsură reparatorie.
Terenul a fost identificat ulterior potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 231 din 12 decembrie 2005, semnat cu obiecţiuni de către reclamanţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, se restituie în natură. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii.
Întrucât, aşa cum a rezultat din actele existente la dosar, terenul este în prezent ocupat de construcţii aparţinând SC P. SA Salonta, iar construcţiile ce au aparţinut familiei O.H. au fost demolate, imobilul nu poate fi restituit în natură, reclamanţii fiind îndreptăţiţi numai la măsuri reparatorii constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii ori despăgubiri.
În ceea ce priveşte măsura compensării, instanţa a reţinut că reclamanţilor li s-a acordat, prin dispoziţia nr. 346/2004 o suprafaţă de 2 ha teren arabil, reclamanţii acceptând această ofertă, însă terenul acordat nu a fost identificat topografic în cuprinsul dispoziţiei, deşi acesta este actul care stă la baza efectuării publicităţii imobiliare şi constituie titlu de proprietate.
În consecinţă această dispoziţie s-a impus a fi modificată, în sensul identificării suprafeţei de teren atribuită în compensare potrivit procesului verbal de punere în posesie nr. 231 din 12 decembrie 2005, pentru a putea produce consecinţe juridice.
Instanţa a apreciat ca fiind neîntemeiată susţinerea intimatei Primăria comunei Ciumeghiu – Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 în sensul că cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţia demolată este tardivă, în condiţiile în care prin dispoziţia nr. 346/2004 Primarul comunei Ciumeghiu nu s-a pronunţat asupra îndreptăţirii reclamanţilor la acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţiile demolate, aceste construcţii nu au fost evaluate, pentru a se stabili valoarea despăgubirilor la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii.
Mai mult reclamanţii au adresat numeroase memorii către Prefectura Judeţului Bihor prin care reclamanta a arătat tocmai împrejurarea că Primăria comunei Ciumeghiu – Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu a soluţionat notificarea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţia demolată, pronunţându-se numai privind acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul preluat printr-un act care nu poate produce efecte juridice.
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul Z.T. valoarea edificatelor ce au constituit proprietatea antecesorilor reclamanţilor este de 139.400 lei, iar a terenului aferent este de 6.600 lei (respectiv 4.000 lei pentru un hectar).
Având în vedere că reclamanţilor li s-a oferit în compensare un teren în suprafaţă de 2 ha a cărui valoare este de 8.000 lei şi aceştia sunt de acord cu măsura compensării, rezultă că reclamanţii mai sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii până la valoarea de 138.000 lei.
Instanţa a reţinut din adresa nr. 1023/1008 – fila 122 la dosar – că Primăria comunei Ciumeghiu nu deţine alte bunuri sau servicii care să fie oferite în compensare, pârâţii fiind deci în imposibilitate să acorde această măsură reparatorie.
În consecinţă, instanţa a obligat Primarul comunei Ciumeghiu să emită dispoziţia de admitere a notificării reclamanţilor şi de propunere de acordare de despăgubiri în condiţiile legii speciale, în sumă de 138.000 lei – conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de expert Z.T., pentru imobilele – construcţii amplasate pe parcelele cu nr. top. 1258 şi 1259/1, înscrise în C.F. 511 Ghiorac şi înaintarea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Întrucât în speţă nu este vorba de o dispoziţie atacată în instanţă în termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001, instanţa a reţinut că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005, acţiunea fiind înregistrată la data de 28 februarie 2006 şi privind nesoluţionarea unei notificări.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de Ministerul Finanţelor, având în vedere că acesta stă în judecată nu în nume propriu ci în calitate de reprezentant al Statului Român, conform dispoziţiilor art. 25 din Decretul nr. 31/1954.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâţii D.G.F.P. Bihor – A.N.A.F. Bucureşti pentru Statul Român; Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Ciumeghiu şi Primarul comunei Ciumeghiu, iar prin Decizia civilă nr. 42 s-au respins ca nefondate apelurile reţinându-se următoarele considerente.
Având în vedere notificarea depusă de către intimaţii reclamanţi la Prefectura Judeţului Bihor sub nr. 608/2001 şi înregistrată la Primăria comunei Ciumeghiu sub nr. 2156 din 15 ianuarie 2001, prin dispoziţia nr. 346 din 5 martie 2004, Primarul comunei Ciumeghiu a dispus restituirea în natură în favoarea acestora a unei suprafeţe de 2 ha, teren arabil, ca măsură reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Din cuprinsul dispoziţiei rezultă că pe terenul revendicat de către intimaţi, nu mai există nici o construcţie iar terenul aparţine în prezent Societăţii P. Salonta, motiv pentru care şi ţinând cont că, Consiliul Local Ciumeghiu nu dispune de fonduri pentru despăgubiri s-au făcut propuneri de despăgubiri în natură prin compensare cu teren arabil, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001.
În faţa primei instanţe au fost audiaţi martorii B.N. (fila 103), D.I. (fila 98), care au relatat că i-au cunoscut pe antecesorii reclamanţilor, în speţă familia O.H., care au deţinut o construcţie mai veche compusă din trei camere, un corp de clădire mai mare, compus din două camere şi un atelier de reparaţii maşini agricole, precum şi anexe (coteţe, şopron, grajd).
În anul 1949, tatăl intimaţilor, OG, a fost ridicat de organele partidului comunist şi deportat, iar imobilul proprietatea familiei, cunoscut în zonă sub denumirea „Ferma O.H." a fost preluat abuziv, ulterior construcţiile fiind demolate.
Este de relevat că intimaţii reclamanţi au acceptat oferta propusă prin dispoziţia nr. 346/2004, însă, întrucât terenul de 2 ha, acordat prin compensare, nu a fost identificat, în mod corect prima instanţă a dispus obligarea pârâtului-apelant să identifice topografic terenul conform procesului verbal de punere în posesie nr. 231 din 12 decembrie 2005 depus în copie la fila 26 fond.
Din actele depuse la dosar, rezultă că, după emiterea dispoziţiei nr. 346 din 5 martie 2004, intimaţii au depus memoriu către Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin care arătau că terenul restituit prin compensare nu le-a fost identificat precum şi faptul că nu au fost evaluate construcţiile demolate parţial până în anul 1989 şi total în anul 2002.
Prin adresele nr. 12/8 din 19 martie 2004 (fila 18 fond) şi nr. 867/8 din 14 septembrie 2004, Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 10/2001, a încunoştinţat petenţii că dosarul lor a fost trimis în copie Primăriei comunei Ciumeghiu pentru soluţionare.
După cum s-a arătat deja mai sus, ca urmare a acestor demersuri, a fost încheiat procesul-verbal de punere în posesie cu privire la suprafaţa prevăzută în dispoziţia de restituire, însă, cu privire la construcţiile demolate, nu s-a făcut nici o propunere.
Aşa fiind, în mod corect a apreciat prima instanţă că este neîntemeiată susţinerea pârâtei Primăria comunei Ciumeghiu – Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 cu privire la tardivitatea cererii petenţilor, notificarea lor nefiind soluţionată cu privire la acest capăt de cerere (notificare care viza atât restituirea terenului antecesorilor cât şi contravaloarea construcţiilor demolate).
În ceea ce priveşte valoarea reţinută de către instanţă, aceasta este valoarea stabilită prin raportul de expertiză întocmit de expert Z.T., din care s-a dedus valoarea terenului restituit în natură, evaluat la suma de 8.000 lei, 139.400 (contravaloare construcţii) + 6.600 lei (contravaloare teren) = 246.00 lei – 8.000 lei = 138.000 lei.
Referitor la apelul declarat de D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerului Finanţelor (în prezent Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice) – pentru Statul Român, se reţin următoarele:
Potrivit art. 3 pct. 48 din HG nr. 386 /2007 (Norma-cadru de funcţionare a acestei instituţii), Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi şi obligaţii în faţa instanţelor, iar potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, Ministerul Economiei şi Finanţelor coordonează şi administrează veniturile statului, precum şi datoria public, motiv pentru care sunt nefondate susţinerile intimatului privind excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
De altfel, inclusiv fondurile puse la dispoziţia Comisiei Centrale de Evaluare a Despăgubirilor pentru despăgubirea foştilor proprietari, în fapt Fondul „Proprietatea", se constituie sub forma unei societăţi de investiţii deţinută în întregime de Statul Român şi administrată de Ministerul Economiei şi Finanţelor, până la transmiterea acţiunilor către persoanele fizice îndreptăţite, conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 247/2005, modificată prin OUG nr. 81/2007.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat repetat România (cazurile Jujescu, Togănel şi Grădinaru), reţinând că Fondul „Proprietatea" nu funcţionează, de natură a asigura o despăgubire reală şi efectivă a foştilor proprietari deposedaţi de stat de bunurile ce le-au aparţinut, în cazurile arătate s-au acordat despăgubiri foştilor proprietari, aceste sume fiind achitate de Ministerul Finanţelor ca reprezentant al Statului Român, ce a fost condamnat de Curte.
Aşa fiind, nu se poate reţine în speţă Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă.
Aspectele privind calitatea procesuală pasivă a A.N.R.P. şi Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu au relevanţă în cauză, Ministerul Economiei şi Finanţelor având mijloace legale pentru a-şi compensa datoriile arătate, cât timp, aşa cum am arătat mai sus, acesta are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerul Finanţelor Publice şi a A.N.A.F. solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel recurenta susţine că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, că în mod greşit a fost respinsa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, A.N.A.F., în speţă reprezentanţi ai Statului Român.
O altă critică vizează aspectul legat de stabilirea şi acordarea despăgubirilor, învederând că organul abilitat în acest sens este Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în Temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Instanţa de apel a analizat hotărârea atacată prin prisma principiului tantum devolutum, quantum apellatum, şi a dispoziţiilor art. 3 pct. 48 din HG nr. 386/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Astfel, potrivit dispoziţiilor legale sus evocate Ministerul Economiei şi Finanţelor „reprezintă Statul, ca subiect de drepturi şi obligaţii în faţa instanţelor, precum şi în orice alte situaţii în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu", având şi atribuţia de coordonare si administrare a veniturilor statului ,precum si datoria publica, motiv pentru care nu este incidenţa excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cum de altfel bine a reţinut instanţa de apel.
Faptul ca in cauza a fost efectuat un raport de expertiza privind evaluarea imobilului, nu înseamnă efectiv si o stabilire a despăgubirilor ce urmează a fi acordate in condiţiile legii speciale, ci aceasta expertiza va putea constitui doar un început de dovada pentru stabilirea si acordarea despăgubirilor.
Or, faţă de aceste aspecte instanţa de apel a făcut o legală şi corectă interpretare şi aplicare a legii atât raportat la incidenţa dispoziţiilor art. 2 şi art. 3 pct. 48 din HG nr. 386/2008 cât şi ale art. 7 din Legea nr. 247/2005 si nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F. Bucureşti prin D.G.F.P. Bihor pentru Statul Român împotriva deciziei nr. 42 A din 10 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3595/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3557/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
