ICCJ. Decizia nr. 3591/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3591/2010
Dosar nr. 18185/3/2008
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 142 din 3 februarie 2009 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta T.E., a anulat în parte dispoziţia nr. 9876 din 18 martie 2008 emisă de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi a obligat pârâtul să emită dispoziţie motivată de restituire prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 1907 mp, situat în Bucureşti, sector 4. Totodată, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului menţionat.
In considerentele sentinţei s-a reţinut că terenul nu intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991 întrucât pentru a beneficia de prevederile acestei legi este necesar ca la data de 1 ianuarie 1990, solicitantul să fi avut calitatea de membru cooperator, situaţie care nu se regăseşte în speţă, deoarece terenul revendicat de 1907 mp, cu care autorul reclamantei A.D., a intrat în G.A.C. U. Popeşti Leordeni în anul 1963, a fost expropriat în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 266/1980, deci anterior datei de 1 ianuarie 1990, dată la care acest teren nu se mai afla în patrimoniul gospodăriei agricole.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambele părţi.
Municipiul Bucureşti a susţinut în motivarea apelului că imobilul teren proprietatea reclamantei era, atât la momentul dobândirii, cât şi la momentul preluării în proprietatea statului teren agricol, arabil, iar instanţa de ar fi trebuit să constate că nu intră, în raport de dispoziţiile art. 8, sub incidenţa Legii nr. 20001.
Reclamanta a învederat împrejurarea că suprafaţa de teren aparţine domeniului public şi că este cuprinsă în planurile de sistematizare ca spaţiu verde nu reprezintă un impediment la restituirea în natură.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 593 din 19 noiembrie 2009 a admis apelurile şi a schimbat în parte sentinţa în sensul modificării art. 2 din dispoziţia contestată dispunând trimiterea notificării privind diferenţa de 1892 mp teren la Comisia Locală Popeşti Leordeni de aplicare a Legii nr. 18/1991 reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamanta T.E., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. învederând că terenul în litigiu a fost preluat în proprietatea statului prin expropriere, astfel încât intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001. De asemenea, terenul poate fi restituit în natură întrucât pe el nu au fost edificate construcţii de interes public.
Recursul este fondat pentru considerentele care succed.
Prin notificarea formulată în termenul legal reclamanta a solicitat restituirea în natură a unei suprafeţe de teren de 2440 mp situată în Bucureşti, sector 4 care a fost preluat abuziv în două suprafeţe distincte de 1892(1097mp) şi 548 mp.
Prin dispoziţia contestată pârâtul a acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 548 mp şi a respins cerere de restituire pentru suprafaţa de 1892 cu motivarea că aceasta nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Întreaga suprafaţă de teren ce a aparţinut autorului reclamantei, a fost înscrisă la 7 martie 1962 în G.A.C. U. Popeşti Leordeni. Ulterior, prin decretul nr. 266/1980 a fost expropriată suprafaţa de 1907 mp, din totalul terenului, în actul de preluare precizându-se că terenul s-a expropriat de la G.A.C. U.
Conform raportului de expertiză extrajudiciară depus la filele 103-113 ale dosarului de fond, în prezent această suprafaţă de teren se află în incinta Parcului Tineretului, fiind amenajată ca spaţiu verde traversat de 4 alei.
Având în vedere situaţia terenului în litigiu instanţa de apel, în mod greşit, a constatat că suprafaţa în discuţie, de 1907 mp face obiectul Legii nr. 18/1991.
Acest act normativ a stabilit că se poate cere reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care, la data intrării sale în vigoare, se aflau în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie, or, terenul în litigiu la acea dată nu mai aparţinea G.A.C. U., fiind expropriat de la aceasta în anul 1980 prin Decretul nr. 266.
Ca atare, terenul intră în sfera de reglementare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, motiv pentru care Decizia atacată se va casa, iar cauza se va trimite aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea fondului.
Instanţa de trimitere va analiza, pe baza probelor ce le va considera necesare, posibilitatea restituirii în natură sau va dispune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta T.E. împotriva deciziei nr. 593 din 19 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3684/2010. Civil. Partaj judiciar. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3595/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
