ICCJ. Decizia nr. 3470/2010. Civil. Expropriere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 3470/2010

Dosar nr. 1890/90/2008

Şedinţa publică din 3 iunie 2010

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 447 din 21 aprilie 2009, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Rm. Vâlcea prin primar în contradictoriu cu pârâţii B.E., N.E., S.E., A.G.M. Râureni şi B.G. A dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a suprafeţei de 27 mp teren şi a luat act de renunţarea la judecată faţă de pârâţii N.E. şi S.E.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii B.E. şi B.G., iar prin Decizia civilă nr. 154/A din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondate, apelurile formulate.

Pârâtul B.G., a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, cererea sa fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 ianuarie 2010.

Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 302/1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

În cuprinsul cererii de recurs care a învestit Înalta Curte, recurentul arată că instanţa de apel a fost dusă în eroare de către reprezentantul Primăriei Rm. Vâlcea care a depus o schiţă care nu este reală, că cei 20 mp care i-au fost expropriaţi nu mai sunt de utilitate publică deoarece sunt în interiorul proprietăţii sale, că în realitate suprafaţa supusă exproprierii este de 430 mp pentru care însă nu s-a negociat, nu s-a semnat şi în consecinţă a fost dat în judecată.

Cererea de recurs conţine însă numai simple afirmaţii fără nici o precizare de natură juridică a eventualelor greşeli pe care le conţine hotărârea recurată şi fără o minimă argumentare în drept a unor criticii de nelegalitate.

Or, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cerinţele art. 302/1 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale.

In consecinţă, constatând că niciuna din criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. şi 306 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată nul recursul declarat de pârâtul B.G. împotriva deciziei nr.l54/A din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 iunie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3470/2010. Civil. Expropriere. Recurs