ICCJ. Decizia nr. 3595/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3595/2010
Dosar nr. 441/1/2010
Şedinţa publică din 9 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele.
Prin Decizia nr. 50 A din 3 aprilie 2009, Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins apelul formulat de reclamanţii D.Z., S.A., K.E. şi Z.N. (continuat prin moştenitorii Z.M. şi Z.L.) împotriva sentinţei civile nr. 4101 din 5 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Harghita.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că prin acţiunea dedusă judecăţii, înregistrată la data de 28 aprilie 2006 la Tribunalul Harghita, reclamanţii au solicitat să se constate că titlul lor este preferabil faţă de cel deţinut de pârâta S.N.C.R. România şi filiala Harghita, având în vedere că naţionalizarea imobilului a fost ilegală, în drept fiind invocate dispoziţiile Legii nr. 213/1998, de HG nr. 11 din 29 ianuarie 1997, de art. 480, art. 481 C. civ. şi art. 112-114 C. proc. civ.
Curtea a constatat, pe de altă parte, că reclamanţii au întreprins demersuri prin care, în temeiul Legii nr. 10/2001 au solicitat măsuri reparatorii pentru acelaşi imobil, demersuri care s-au finalizat prin Decizia nr. 815/A din 19 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin care li s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, reprezentând diferenţa dintre valoarea de piaţă a imobilului şi valoarea despăgubirilor deja acordate în temeiul Legii nr. 112/1995.
S-a conchis astfel că reclamanţii urmăresc prin două căi diferite acordarea unei duble reparaţii pentru prejudiciul cauzat prin naţionalizarea imobilului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta K.E. solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului său şi implicit a acţiunii introductive de instanţă.
A susţinut că Decizia atacată este întemeiată, întrucât nu este de acord cu măsurile reparatorii prin echivalent acordate pentru imobilul în litigiu, considerând că se impune restituirea bunului în natura.
In drept, recursul a fost încadrat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Referitor la calea de atac dedusă judecăţii, cu privire la care s-a invocat nulitatea pentru nemotivarea în conformitate cu prevederile art. 3021 lit. c) C. proc. civ., se constată următoarele:
Recursul este o cale extraordinară de atac prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept, fiind astfel o cale de atac de reformare, nesuspensivă de executare şi, în principiu, nedevolutivă.
Aceste atribute ale recursului determină ca motivele pentru care poate fi exercitat să fie expres şi limitativ prevăzute de lege, cele nouă motive prevăzute de art. 304 C. proc. civ. fiind singurele ce pot fi valorificate prin intermediul acestei căi de atac.
Motivarea recursului se realizează prin indicarea punctuală a cazului de casare incident şi precizarea greşelii de judecată subsumată acestuia, care va fi dezvoltată în cadrul criticilor formulate.
Nemotivarea ori motivarea evazivă, echivocă, imprecisă, cu caracter general, care face imposibilă încadrarea într-unui din motivele de casa prevăzute de art. 304 C. proc. civ. este sancţionată cu nulitatea, în afara cazului în care din cererea de recurs nu rezultă existenţa unor motive de ordine publică, împrejurare în care, în virtutea rolului activ şi a prerogativelor recunoscute de lege, instanţa va proceda, din oficiu, la o atare încadrare.
În speţă, chiar dacă recurenta a încadrat, formal, recursul în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu nici uneia dintre cazurile de casare reglementate de textul legal invocat.
Aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs, reclamanta s-a rezumat a arăta că nu este de acord cu măsurile reparatorii prin echivalent, fără a explicita motivele pentru care hotărârea atacată este lipsită de temei legal sau care este textul legal pe care instanţa 1-a încălcat ori aplicat greşit.
Susţinerile reclamantei, formulate în termeni generali şi lipsite de argumente juridice viabile, nu pot îmbrăca caracterul unor critici la adresa considerentelor de drept reţinute de instanţa de apel în justificarea soluţiei de respingere a apelului, neputând fi astfel calificate drept motive de recurs.
Ca urmare, având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv impus de art. 304 C. proc. civ., iar criticile recurentei nu se circumscriu acestui cadru legal, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ. se va constata nulitatea căii de atac dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta K.E. împotriva deciziei nr. 50 A din 03 aprilie 2009 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3591/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3668/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
