ICCJ. Decizia nr. 3696/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3696/2010
Dosar nr. 22854/215/2008
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă.
Prin cererea înregistrată sub nr. 22845/215/2008 la Judecătoria Craiova, reclamanţii H.E., H.D. şi M.V. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Valea Stanciului prin Primar, Consiliul Local Valea Stanciului şi au solicitat pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 5,58 ha teren, situată în comuna Valea Stanciului, judeţ Dolj.
Ulterior, reclamanţii au modificat cadrul procesual prin renunţarea la judecată faţă de pârâţii Primăria Valea Stanciului prin Primar, Consiliul Local Valea Stanciului şi au chemat în judecată pe pârâta B.I.
Prin sentinţa civilă nr. 3895/2009, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune personală, imobiliară prin care se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă, situaţie în care competenţa soluţionării unei astfel de cereri revine instanţei de la domiciliul pârâtului, conform art. 5 C. proc. civ.
În urma investirii prin declinare a competenţei, la termenul din 14 mai 2009 s-a invocat din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Timişoara.
Dând eficienţă dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., cu privire la excepţia invocată, s-au reţinut următoarele probleme.
Cererea reclamanţilor s-a apreciat că are natura juridică a unei acţiuni personale imobiliare privitoare la un bun imobil, în raport de care competenţa se soluţionează în raport de dispoziţiile art. 5 C. proc. civ.
În cauzele privind bunuri, competenţa teritorială are caracter relativ cu excepţia situaţiilor prevăzute de art. 13-16 C. proc. civ., iar în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente dar, după ce a făcut alegerea nu poate reveni asupra acestui aspect, iar instanţa nu are posibilitatea să dispună din oficiu declinarea competenţei.
Dacă cererea este îndreptată împotriva mai multor pârâţi, competenţa teritorială aparţine oricăreia dintre instanţele de domiciliu ale pârâţilor, dar competenţa teritorială continuă să fie reglementată de norme cu caracter dispozitiv şi, o dată investită instanţa de la domiciliul unuia dintre pârâţi, acea instanţă rămâne competentă să soluţioneze litigiul.
Modificarea ulterioară a cadrului procesual şi chemarea în judecată a altui pârât, după ce s-a renunţat la judecată faţă de pârâţii chemaţi în judecată iniţial, nu are nicio influenţă asupra competenţei, care în raport de natura cererii deduse judecăţii continuă să aibă caracter relativ şi nu absolut.
Astfel, în speţă, a fost sesizată Judecătoria Craiova ca instanţă în circumscripţia căreia îşi aflau sediile pârâţii Primăria Valea Stanciului prin Primar şi Consiliul Local Valea Stanciului, situaţie în care, potrivit art. 5 C. proc. civ. şi a dispoziţiilor privind competenţa teritorială alternativă, chiar dacă reclamanţii au renunţat la judecată faţă de aceşti pârâţi competentă rămâne instanţa iniţial sesizată, adică Judecătoria Craiova.
Primind dosarul spre soluţionare Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 7476 din 14 mai 2009, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.
Examinând cauza dedusă judecăţii sale, Înalta Curte constată cele ce succed.
Instanţa de judecată, Judecătoria Craiova a fost investită cu soluţionarea unei cereri ce are natura judiciară a unei acţiuni personale imobiliare, privind un imobil compus dintr-o casă şi teren în suprafaţă de 1100 mp, situat în comuna Valea Stanciului, judeţ Dolj.
La termenul de judecată din 16 decembrie 2008, reclamantele şi-au modificat acţiunea, înţelegând să renunţe la judecată faţă de pârâţii iniţiali, care îşi aveau domiciliul pe raza teritorială a acestei instanţe şi au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei B.I., cu domiciliu în Timişoara, judeţul Timiş.
În cazurile ce vizează bunuri imobiliare competenţa teritorială are caracter relativ, exceptând cazurile prevăzute de art. 13 -16 C. proc. civ. (cu privire la bunuri, moştenire, în materie de societăţi şi în cazurile reorganizării judiciare şi a falimentului).
În toate cazurile privind competenţa teritorială alternativă, reclamantul este cel care are alegerea între mai multe instanţe care sunt deopotrivă competente.
Cu toate acestea, în situaţia în care a optat, făcând alegerea instanţei, nu mai are posibilitatea să revină asupra acestei alegeri şi în acelaşi timp, instanţa nu poate să dispună din oficiu declinarea competenţei.
Este bine cunoscut că, atunci când o cerere este formulată împotriva mai multor pârâţi, competenţa teritorială revine oricăreia dintre instanţele de domiciliu ale pârâţilor, dar competenţa teritorială continuă să fie reglementată de norme cu caracter dispozitiv, în sensul că instanţa de domiciliu a unuia dintre pârâţi, odată investită rămâne permanent competentă să soluţioneze cauza.
Chiar dacă ulterior s-a modificat cadrul procesual prin renunţarea la judecată faţă de un pârât şi a fost chemat în judecată un alt pârât, acest lucru nu poate influenţa asupra competenţei, care în raport de natura cererii deduse acestei judecăţii continuă să aibă caracter relativ şi nu absolut.
Aşa cum corect a reţinut Judecătoria Timişoara, în cauza de faţă a fost sesizată iniţial instanţa în circumscripţia căreia se aflau sediile pârâţilor, respectiv Judecătoria Craiova, astfel că potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se adresează la instanţa domiciliului pârâtului.
Având în vedere dispoziţiile acestui text, cât şi normele privind competenţa teritorială alternativă, rămâne competentă să judece cauza, instanţa investită iniţial, cea de la domiciliul foştilor pârâţi, chiar dacă reclamanţii au renunţat la judecată faţă de ei şi au chemat în judecată un alt pârât cu domiciliul în circumscripţia altei instanţe.
Faţă de aceste considerente, constatând că între Judecătoria Craiova şi Judecătoria Timişoara s-a ivit un conflict negativ de competenţă, în sensul reglementat de art. 20 pct. 2 raportat la art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanţa supremă va stabili în favoarea Judecătoriei Craiova competenţa soluţionării litigiului de faţă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 14 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3688/2010. Civil. Strămutare. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 3703/2010. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
