ICCJ. Decizia nr. 3737/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.3737/2010
Dosar nr. 14631/1/2003
Şedinţa publică din 16 iunie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 384 din 27 iunie 2002, Tribunalul Sibiu a respins contestaţia formulată de reclamanta B.M.M. împotriva deciziei nr. 205/2001 emisă de SC C. SA.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin decima nr. 332/A din 23 aprilie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului. A admis cererea de aderare la apel formulată de SC C. SA împotriva aceleiaşi hotărâri, pe care a schimbat-o numai sub aspectul soluţionării cererii pârâtei pentru cheltuieli de judecată în fond. A obligat astfel pe reclamanta B.M.M. să plătească în favoarea SC C. SA suma de 19.000.000 lei cheltuieli de judecată în fond. A obligat-o, de asemenea, pe apelantă să plătească intimatei - pârâte suma de 22.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei ultime decizi a declarat recurs reclamanta, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 21 ianuarie 2004.
La 18 mai 2005, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii aflată pe rolul Judecătoriei Sibiu, care face obiectul dosarului nr. 8840/2004.
Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la data de 23 aprilie 2010, în vederea discutării perimării, în acord cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din redactarea textului de lege menţionat, care sancţionează pasivitatea procedurală a părţilor, reiese caracterul imperativ al excepţiei invocate, instanţa având îndrituirea şi corelativ obligaţia de a veghea asupra respectării dispoziţiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părţii, a procesului civil.
Perimarea se înfăţişează însă nu numai ca o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar şi ca o prezumţie tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.
Or, în speţă, dosarul a rămas în nelucrare de la 9 noiembrie 2005, data pronunţării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a deciziei nr. 5345, prin care s-a soluţionat irevocabil dosarul pentru a cărui judecată s-a suspendat, în conformitate cu dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prezenta cauză şi până la 23 aprilie 2010, data repunerii, din oficiu, a dosarului pe rol.
Întrucât din vina părţilor nu a fost întocmit nici un act de procedură în respectivul interval de timp, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta B.M.M. împotriva deciziei nr.332/A din 23 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 3717/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3713/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
