ICCJ. Decizia nr. 3717/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 3717/2010

Dosar nr. 281/1/2010

Şedinţa publică din 15 iunie 2010

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin dispoziţia nr. 8262 din 30 mai 2007, emisă de Primarul General al municipiului Bucureşti, în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost respinsă notificarea formulată de petenţii B.I.N. şi B.A.A., privind restituirea apartamentului nr. 2 din Bucureşti, sectorul 1, deoarece a fost tardiv formulată la data de 26 septembrie 2005.

Contestaţia formulată de petenţi împotriva acestei dispoziţii a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa nr. 302 din 12 februarie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, iar prin Decizia nr. 707/A din 2 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, sentinţa a fost desfiinţată şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare aceluiaşi tribunal, pentru a se analiza dacă, pe fond, contestaţia întruneşte prevederile Legii nr. 10/2001.

Rejudecând cauza, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a pronunţat sentinţa nr. 444 din 30 martie 2009, prin care a fost admisă contestaţia, a fost dispusă anularea dispoziţiei nr. 8262 din 30 mai 2007 emisă de Primăria municipiului Bucureşti, care a fost obligată să emită o nouă dispoziţie prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea reclamanţilor, pentru imobilul situat în Bucureşti, sectorul 1, astfel cum este identificat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1373/17776 din 14 noiembrie 1996, încheiat între pârâtă şi C.I.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul a aparţinut autorului contestatorilor, B.B.N., bun trecut abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950 şi vândut numitului C.I., situaţie în care nu pot fi acordate decât măsuri reparatorii în echivalent.

Apelul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 658/A din 7 decembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti, reprezentat de primarul general, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că termenul de 60 de zile pentru obligaţia unităţii deţinătoare de a se pronunţa poate avea două date de referinţă, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare, că nu există dovezi din care să rezulte dacă au fost primite despăgubiri cu ocazia trecerii imobilului în proprietatea statului şi nici că dacă autorul contestatorilor nu a beneficiat de acordurile internaţionale încheiate de România, privind reglementarea problemelor financiare în suspensie.

Recursul este nefondat.

Prima critică privitoare la termenul de 60 de zile în care trebuie soluţionată notificarea este lipsită de relevanţă, deoarece instanţa de fond, a cărei soluţie a fost menţinută de instanţa de apel s-a pronunţat pe fondul cauzei, anulând dispoziţia contestată, emisă de primarul general, prin care a fost soluţionată notificarea.

Celelalte două critici formulate de recurent nu au fost invocate în apel, ci pentru prima dată în recurs, situaţie în care, potrivit principiului omisso medio, nu pot fi analizate.

În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva deciziei nr. 658/A din 7 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3717/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs