ICCJ. Decizia nr. 3713/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3713/2010
Dosar nr. 2704/2/2009
Şedinţa publică din 15 iunie 2010
Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 725 din 15 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de contestatoarea B.G., în contradictoriu cu intimaţii Primăria municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti prin primarul general şi a fost anulată parţial dispoziţia nr. 6437 din 5 octombrie 2006 emisă de intimată, care a fost obligată să emită dispoziţie de restituire prin echivalent, constând în despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru terenul în suprafaţă de 100 mp, situat în Bucureşti, sectorul 1.
Apelurile declarate de contestatoare şi pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general au fost admise, prin Decizia nr. 235 din 25 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost schimbată în tot, sentinţa tribunalului, în sensul că a fost admisă contestaţia, a fost anulată parţial dispoziţia contestată, s-a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru o construcţie nedemolată, situată în Bucureşti, sectorul 1, au fost menţinute celelalte menţiuni ale dispoziţiei şi a fost respinsă contestaţia cu privire la măsurile reparatorii în echivalent, pentru terenul în suprafaţă de 100 mp situat la aceeaşi adresă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a pronunţat Decizia nr. 6739 din 7 noiembrie 2008, prin care a fost admis recursul declarat de reclamante, a fost casată Decizia curţii de apel şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi curţi de apel.
În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că recurentele sunt moştenitoarele defunctei B.G., care era decedată la data pronunţării deciziei curţii de apel, iar succesoarele nu au fost introduse în cauză, că a fost făcută dovada dreptului de proprietate al autoarei contestatoarelor asupra terenului şi construcţiei, dar că este necesară administrarea de probe pentru a fi stabilită suprafaţa reală a terenului.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a pronunţat Decizia nr. 642 din 9 decembrie 2009, prin care a fost admis apelul declarat de contestatoarea B.G. şi continuat de moştenitoarele acesteia, B.M. şi K.C., a fost schimbată, în parte, sentinţa tribunalului, în sensul că a fost obligată pârâta să propună despăgubiri pentru construcţia nedemolată, dar înstrăinată şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei cu privire la propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 100 mp, conform valorilor stabilite prin raportul de expertiză tehnică întocmite de expertul M.V.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatoarele B.M. şi K.C., precum şi pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general.
Recurentele-contestatoare şi-au încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi au susţinut că a fost făcută o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, neţinându-se cont de întinderea dreptului de proprietate înscrisă în actul de preluare, respectiv 154 mp, că a fost încălcat principiul disponibilităţii părţilor, atunci când s-a reţinut că a fost pretinsă prin notificare doar suprafaţa de teren de 100 mp şi că hotărârea atacată cu recurs conţine motive contradictorii cu privire la suprafaţa terenului.
Recursul este nefondat.
Prin notificarea aflată în copie la fila 32 din dosarul tribunalului, autoarea contestatoarelor a solicitat măsuri reparatorii, constând în despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de 100 mp, situat în Bucureşti, sectorul 1.
Aceeaşi suprafaţă de 100 mp teren este menţionată şi în contractul de vânzare-cumpărare, în care au calitatea de cumpărători autoarea reclamantelor, B.G. şi soţul acesteia B.C.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a stabilit corect faptul că suprafaţa reală a terenului este de 100 mp, neavând în vedere doar menţiunea cuprinsă în notificare sub acest aspect, dar şi pe cea cuprinsă în contractul de vânzare-cumpărare, situaţie în care nici nu a fost aplicat greşit principiul disponibilităţii părţilor.
Totodată se constată că Decizia curţii de apel nu conţine motive contradictorii.
Prin recursul declarat, pârâtul Municipiul Bucureşti, reprezentat de primarul general şi-a încadrat criticile în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că termenul de 60 de zile prin care unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe asupra notificării are două date de referinţă, şi anume, data depunerii notificării sau data depunerii actelor doveditoare, că nu s-a făcut dovada primirii sau nu de despăgubiri de către autoarea contestatoarelor, în baza unor acorduri internaţionale şi că în ipoteza primirii de despăgubiri trebuia rambursată diferenţa dintre acestea şi valoarea terenului sau a construcţiei.
Şi acest recurs este nefondat.
Critica privitoare la termenul de 60 de zile în care unitatea deţinătoare are obligaţia de a se pronunţa asupra notificării este lipsită de relevanţă, faţă de împrejurarea că instanţa a fost sesizată cu o contestaţie formulată împotriva dispoziţiei deja emisă de primarul general.
În ceea ce privesc motivele de recurs vizând eventuala primire de despăgubiri de către autoarea contestatoarelor, se constată că acestea nu au fost invocate în apel, ci pentru prima dată în recurs, fiind astfel încălcat principiul omisso medio.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respinse ambele recursuri, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele B.M. şi K.C. şi de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general împotriva deciziei nr. 642 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3737/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3688/2010. Civil. Strămutare. Revizuire -... → |
|---|
