ICCJ. Decizia nr. 3805/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3805/2010
Dosar nr. 3319/117/2007
Şedinţa publică din 17 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă , constată următoarele:
La data de 17 iulie 2007 reclamanţii P.A. şi B.S. au chemat în judecată pe pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca solicitând anularea dispoziţiei primarului nr. 6480/2007, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 2838,96 mp situat în Cluj-Napoca „arător la Eperies" în suprafaţă totală de 9 iug. 1372 mp din care antecesorii lor au deţinut cota de 16/320 (2.838,96 mp) conform C.F. nr. 984 Cluj-Napoca, A + 1 nr.top 14.737.
În motivare s-a arătat în esenţă că P.G. a formulat notificarea înregistrată sub nr. 2672 din 14 noiembrie 2001 în calitate de moştenitoare a lui G.P., care a decedat, reclamanţii având calitatea de moştenitori ai acesteia. Prin dispoziţia a cărei anulare se solicită notificarea a fost respinsă pentru că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului. Cu privire la acest aspect reclamanţii arată că prin procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 s-a preluat în proprietatea statului, administrarea Consiliului Popular al Municipiului Cluj-Napoca pentru Administrarea parcurilor şi străzilor terenul din C.F. nr. 984 Cluj cu nr.top 14737, din care au solicitat în natură cota de 16/320, proprietatea antecesorilor lor. În conformitate cu art. 2 din Legea nr. 10/2001 prin imobile preluate abuziv se înţelege la lit. h) orice alte imobile preluate fără titlu valabil, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
Prin sentinţa civilă nr. 228 din 16 aprilie 2009 Tribunalul Cluj a admis în parte acţiunea, a dispus anularea dispoziţiei nr. 6480 din 28 iunie 2007 emisă de pârât, a stabilit ca reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 2838,96 mp teren arător şi fânaţ înscris în C.F. 984 Cluj cu nr.top 14737 în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005. A respins cererea reclamanţilor pentru acordarea de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin notificarea înregistrată sub nr. 2672 din 14 noiembrie 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc S.M. numita P.G. a solicitat restituirea în natură a terenului „arător şi fânaţ la Eperies" în suprafaţă de 2877 mp înscris în C.F. 984 cu nr.topo 14737/1/1 situat în Cluj-Napoca, care s-a aflat în proprietatea sa şi a numitului G.P.
Din certificatul de calitate de moştenitor nr. 75/2004 eliberat de BNP O.M. rezultă că P.G. a decedat la data de 22 noiembrie 2004, moştenitorii săi fiind reclamanţii B.S. şi P.A. Din certificatul de calitate de moştenitor nr. 20/2005 eliberat de BNP O.M. rezultă că G.P. a decedat la data de 21 martie 1996, moştenitoarea sa fiind reclamanta B.S., în calitate de soră a defunctei P.G. (decedată la 22 noiembrie 2004) soţia defunctului G.P.
Conform copiei C.F. 984 Cluj, prin încheierea C.F. nr. 8069 din 16 decembrie 1957 s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea lui G.P. şi soţia născută K.G. asupra cotei părţi de 2/40 din imobilul cu nr.topo 14737, arător şi fânaţ la Eperies în suprafaţă de 9 iug şi 1372 stj.p.
Prin încheierea C.F. nr. 3693/1978 imobilul cu nr. topo 14737 a fost dezmembrat în baza deciziei nr.176/1978 a Consiliului popular al judeţului Cluj, parcela cu nr.topo. 14737/1 teren în suprafaţă de 45.767 mp fiind reînscris în C.F. 984 în favoarea vechilor proprietari, parcela cu nr.topo 14737/2, teren în suprafaţă de 10.972 mp fiind transcris în C.F. 49659 în favoarea Statului Român.
Prin încheierea C.F. nr. 2485/1981 în baza deciziei nr. 216/1979 a Consiliului popular al judeţului Cluj imobilul cu nr. topo 14737/1 a fost dezmembrat, parcela cu nr.topo 14737/1/ în suprafaţă de 42.697 mp fiind reînscrisă în C.F. 984 în favoarea vechilor proprietari, parcela cu nr.topo 14737/1/2 în suprafaţă de 3070 mp fiind transcrisă în C.F. 66451 în favoarea Statului Român.
Prin încheierea C.F. nr. 2194/2000 în baza sentinţei civile nr. 5120/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca imobilul cu nr.topo 14737/1/1 a fost dezmembrat, imobilul cu nr.topo 14737/1/1 şi 14737/1/1/3, teren în suprafaţă de 34.882 fiind reînscris în C.F. 984 în favoarea vechilor proprietari printre care şi G.P., soţia născută K.G.,,în cotă parte de 16/240, iar imobilele cu nr.topo 14737/1/1/2/1 în suprafaţă de 699 mp, 14737/1/1/2/2 în suprafaţă de 3558 mp şi 14737/1/1/2/3 în suprafaţă de 3558 au fost transcrise în cărţi funciare noi, în favoarea lui P.G.A., H.P.S., H.P.C., H.P.G. şi P.W.F.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 între CAP Înfrăţirea şi Consiliul Popular Cluj-Napoca au fost preluate mai multe terenuri în proprietate de stat şi în administrarea Consiliului Popular Cluj-Napoca pentru Administrarea parcurilor şi străzilor dela CAP Înfrăţirea, printre care şi terenul înscris în C.F. 984 cu nr. topo 14737 în suprafaţă de 3,7540 ha.
Prin sentinţa civilă nr.3410/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins ca prematură acţiunea reclamanţilor B.S. şi P.A. pentru sistarea indiviziunii asupra terenului cu nr.topo 14737 reţinându-se ca reclamanţii nu au calitatea de proprietari asupra acestuia, întrucât întregul teren a fost preluat de Statul Român, chiar dacă o parte fără titlu, iar cererile pentru restituirea terenurilor nu erau soluţionate.
Prin dispoziţia nr. 6480 din 28 iunie 2007 Primarul Municipiului Cluj Napoca a respins notificarea formulată de defuncta P.G. reţinând că aceasta nu a făcut dovada preluării abuzive a imobilului revendicat.
Referitor la situaţia de fapt instanţa a reţinut că terenul a fost preluat abuziv de stat.
Chiar dacă în C.F. 984 Cluj a fost înscrisă doar preluarea de către stat a terenurilor în suprafaţă de 10972 mp şi 3070 mp, din procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 rezultă ca şi suprafaţa de 37540 mp a intrat în proprietatea statului, prin schimbul efectuat cu CAP Înfrăţirea. De asemenea, printr-o hotărâre judecătorească s-a constatat preluarea în întregime de către stat a terenului cu nr.topo 14737, o parte fără titlu.
S-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 2 lit. 1) din Legea nr. 10/2001 în raport de care preluarea imobilului s-a făcut abuziv, printr-un proces verbal.
Aşa fiind, instanţa a reţinut că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să solicite acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 2838,96 mp, teren arător şi fânaţ înscris în C.F. 984 Cluj cu nr.topo 14737 (corespunzătoare cotei părţi de 2/40 din acest teren, deţinute de antecesorii lor) urmând ca în baza probelor administrate să se stabilească categoria acestor măsuri.
Instanţa a mai reţinut, în baza raportului de expertiză efectuat în cauză,că restituirea în natură, în raport de dispoziţiile art. 1, alin. (2), art. 11, alin. (3) şi art. 18, lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu este posibilă. Astfel, în ce priveşte suprafaţa de 301 mp este înscrisă în C.F. 136108 Cluj-Napoca în favoarea SC E.H. SRL, fiind ocupată de construcţie , suprafaţa de 2187 mp este înscrisă în C.F. 136109 Cluj-Napoca în favoarea SC S.B. SRL şi este ocupată de echipamentele aferente depozitelor de agregate şi fundaţiile silozurilor şi platformelor betonate, iar suprafaţa de 351 mp este aferentă str. C., cu trotuarul şi spaţiile verzi aparţinând domeniului public.
Din C.F. 136108 şi 136109 Cluj-Napoca rezultă că aceste terenuri au fost dobândite prin cumpărare de către SC I. SRL şi SC H.T.I. SRL şi, având în vedere că o parte din terenul revendicat este ocupat de amenajări de utilitate publică şi alta a fost înstrăinată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 restituirea în natură nu este posibilă, reclamanţii fiind îndreptăţiţi la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri primarul municipiului Cluj-Napoca a declarat apel.
Se susţine că revendicatoarea, respectiv moştenitorii acesteia nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului în proprietatea statului. Foştii proprietari tabulari ai cotei de 16/320, parte din imobilul revendicat, au fost P.G. şi G.P., antecesorii reclamanţilor.
Imobilul în litigiu este înscris în C.F. nr. 984, nr.top 14737/1/1 în suprafaţă de 42.697 mp din care parcelele cu nr.top 14737/1/1/1/ şi nr.top 14737/1/1/3 în suprafaţă de 34882 mp sunt proprietatea tabulară a mai multor persoane printre care se identifică şi revendicatoarea P.G., decedată.
Prin Decretul de expropriere nr. 353/1960 şi Deciziile nr. 176/1978 şi nr. 216/1979 ale Consiliului Popular al Judeţului Cluj s-au preluat de stat alte parcele decât cea revendicată , iar reclamanţii nu au depus înscrisuri din care să rezulte că imobilul revendicat a fost preluat abuziv de stat. Ei aveau obligaţia ca în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate, cele din care să rezulte calitatea de moştenitori, modul de trecere în proprietatea statului a imobilului.
Prin Decizia nr. 300 A din 6 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul, obligând apelantul la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut că şi o simplă preluare de fapt a unui imobil, fără ca pentru acesta să se fi întocmit acte de preluare sau chiar dacă s-au întocmit astfel de acte fără a se indica temeiul legal, se încadrează în categoria preluării abuzive indicată de art. 2 din Legea nr. 10/2001.
Dacă s-ar interpreta altfel dispoziţiile Legii nr. 10/2001 s-ar ajunge la un paradox în sensul că pentru acele imobile unde există o aparenţă de legalitate a preluării, fiind întocmite acte de preluare în baza unei norme legale, este incidentă Legea nr. 10/2001, iar pentru acele imobile pentru care abuzul este mai evident, dat fiind că nici măcar nu s-au întocmit acte de preluare ori s-au întocmit dar nu s-a indicat temeiul legal, Legea nr. 10/2001 nu ar fi incidentă cu toate că exact acesta este rostul Legii nr. 10/2001, de a fi o lege reparatorie.
S-a mai reţinut că în prezent imobilul nu se mai află în proprietatea persoanelor îndreptăţite, fiind preluat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi deci se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
În legătură cu critica apelantului că reclamanţii nu au făcut dovada preluării abuzive instanţa a reţinut că din procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 între CAP Înfrăţirea şi Consiliul Popular Cluj-Napoca rezultă că au fost preluate mai multe terenuri în proprietate de stat şi administrarea Consiliului popular Cluj-Napoca pentru Administrarea parcurilor şi străzilor de la CAP Înfrăţirea, printre care şi terenul înscris în C.F. 984 cu nr.topo 14737 în suprafaţă de 3,7540 ha, antecesorii reclamanţilor fiind proprietari asupra acestui imobil conform încheierii C.F. nr. 8069 din 16 decembrie 1957 prin care s-a înscris dreptul de proprietate sub B 28-29 în favoarea lui G.P. şi soţia născută K.G. asupra cotei părţi de 2/40 din imobilul de sub A+1 cu nr.topo 14737 arător şi fânaţ la Eperies în suprafaţă de 9 iug şi 1372 stj.p.
Prin sentinţa civilă nr. 3410/2006 Judecătoria Cluj-Napoca a respins ca prematură acţiunea reclamanţilor B.S. şi P.A. pentru sistarea indiviziunii asupra terenului cu nr.topo 14737 reţinându-se că reclamanţii nu au calitatea de proprietari asupra acestuia întrucât întregul teren a fost preluat de Statul Român, chiar dacă o parte fără titlu, iar cererile pentru restituirea terenurilor nu erau soluţionate.
Aşa fiind terenul cu nr.topo 14737 din C.F. 984 Cluj-Napoca a fost preluat în întregime de Statul Român, deci şi cota de 2/40 parte ce a aparţinut antecesorilor reclamanţilor.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că dispoziţia nr. 6480 din 28 iunie 2007 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale. Prin această dispoziţie a fost respinsă notificarea nr. 2672 din 14 noiembrie 2001 formulată de numita P.G. pentru cota de 16/320 din terenul arător şi fânaţ la Eperies deoarece nici aceasta şi nici,urmare decesului , moştenitorii acesteia B.S. şi P.A. nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului în proprietatea Statului Român, în condiţiile art. 2, alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Imobilul în litigiu este înscris în C.F. nr. 984, nr.top 14737/1/1 în suprafaţă de 42.697 mp din care parcelele cu nr.top 14737/1/1/1/ şi nr.top 14737/1/1/3 în suprafaţă de 34882 mp sunt proprietatea tabulară a mai multor persoane printre care se identifică şi revendicatoarea P.G., decedată.
Prin Decretul de expropriere nr. 353/1960 şi Deciziile nr. 176/1978 şi nr. 216/1979 ale Consiliului Popular al Judeţului Cluj s-au preluat de stat alte parcele decât cea revendicată.
Reclamanţii aveau obligaţia, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001 să depună toate actele pe care le deţin în legătură cu imobilul în cauză: copie legalizată şi actualizată a cărţii funciare în care apare înscris imobilul, copii legalizate după actele de stare civilă şi după înscrisurile care dovedesc calitatea de moştenitor a acesteia după foştii proprietari tabulari, acte privind modul de trecere în proprietatea Statului Român a imobilului, ş.a. Potrivit dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată „Actele doveditoare ale dreptului de proprietate/…/precum şi în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate/…/pot fi depuse până la data soluţionării notificării". Nici în faza administrativă, nici în faţa instanţei de apel reclamanţii nu au depus înscrisuri din care să rezulte că imobilul a fost preluat de Statul Român.
Recursul nu este fondat şi va fi respins ca atare.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată (1) „În absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. (2) În aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar".
Faţă de redactarea iniţială potrivit căreia legiuitorul impunea persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii să prezinte în dovedirea dreptului de proprietate actele doveditoare prin care se înţelegea acte juridice translative de proprietate (acte de vânzare-cumpărare, tranzacţie, donaţie, extras C.F., acte sub semnătură privată ş.a.) în noua redactare s-a avut în vedere dificultatea reală a prezentării unor astfel de acte, dată fiind perioada mare de timp care a trecut de la momentul preluării bunurilor de către stat, legiuitorul a derogat de la exigenţele impuse cu privire la probaţiunea dreptului de proprietate şi a modificat dispoziţia legală în sensul că existenţa şi întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actele în care s-a dispus măsura preluării abuzive de stat. Cu alte cuvinte proba dreptului de proprietate se poate realiza şi prin alte mijloace de probă decât cele admise în litigiile de drept comun.
Analizând actele şi lucrările dosarului în lumina dispoziţiilor citate rezultă că nu pot fi reţinute criticile prin care se susţine că reclamanţii nu s-au conformat dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, că nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului în proprietatea Statului Român, în condiţiile art. 2, alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată şi că prin Decretul de expropriere nr. 353/1960 şi Deciziile nr. 176/1978 şi nr. 216/1979 ale Consiliului Popular al Judeţului Cluj s-au preluat de stat alte parcele decât cea revendicată.
În realitate din procesul-verbal încheiat la data de 14 mai 1975 între CAP Înfrăţirea şi Consiliul Popular Cluj-Napoca rezultă că au fost preluate mai multe terenuri în proprietate de stat şi administrarea Consiliului popular Cluj-Napoca pentru Administrarea parcurilor şi străzilor de la CAP Înfrăţirea, printre care şi terenul înscris în C.F. 984 cu nr.topo 14737 în suprafaţă de 3,7540 ha. Antecesorii reclamanţilor erau proprietari asupra acestui imobil conform încheierii C.F. nr. 8069 din 16 decembrie 1957 prin care s-a înscris dreptul de proprietate sub B 28-29 în favoarea lui G.P. şi soţia născută K.G. asupra cotei părţi de 2/40 din imobilul de sub A+1 cu nr.topo 14737 arător şi fânaţ la Eperies în suprafaţă de 9 iug şi 1372 stj.p.
Prin sentinţa civilă nr. 3410/2006 (fila 7 dosar fond) Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut că terenul cu nr.topo 14737 a fost preluat de Statul Român, chiar dacă o parte fără titlu.
În concluzie terenul cu nr.topo 14737 din C.F. 984 Cluj-Napoca a fost preluat în întregime de Statul Român, deci şi cota de 2/40 parte ce a aparţinut antecesorilor reclamanţilor, situaţia sa juridică intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) şi i) din Legea nr. 10/2001 republicată care conferă caracterul abuziv de preluare a imobilelor pentru „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare" şi, respectiv, „ orice ale imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal".
Cât priveşte critica nerespectării dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată în sensul că nici în faza administrativă, nici în faţa instanţei de apel reclamanţii nu au depus înscrisuri din care să rezulte că imobilul a fost preluat de Statul Român, urmează a se constata că nu este întemeiată.
Sub un prim aspect articolul invocat statuează: „actele doveditoare ale dreptului de proprietate, /…/pot fi depuse până la data soluţionării notificării".
Expresia „soluţionarea notificării" trebuie înţeleasă în sensul că vizează soluţionarea acesteia în oricare din cele două etape – administrativă sau judiciară. Nicio prevedere a legii nu interzice completarea probatoriului în etapa judiciară, iar exprimarea din text („pot") conduce la concluzia că ne aflăm în faţa unei norme de recomandare. A considera altfel ar însemna a aduce atingere principiului liberului acces la justiţie consacrat de art.21 din Constituţie.
Pe de altă parte rolul instanţei nu se poate rezuma la verificarea probelor administrate în faţa persoanei juridice notificate,căci ar fi contrar principiului aflării adevărului pentru o bună înfăptuire a justiţiei.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 300 A din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă , de muncă, asigurări sociale, minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 17 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3808/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3783/2010. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
