ICCJ. Decizia nr. 3908/2010. Civil. Marcă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3908/2010
Dosar nr. 9649/3/2005
Şedinţa publică din 22 iunie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă,
Prin Sentinţa civilă nr. 298 din 2 martie 2006 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC F. SA în contradictoriu cu pârâţii SC G.C. SA şi O.S.I.M., obligând pârâta la încetarea folosirii denumirii comerciale G.C. şi a respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere. Totodată, a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi a dispus interzicerea fabricării şi comercializării de către reclamantă a produselor mască şi loţiune tonică sub marca G.H3 cu facsimil de semnătură "Prof. Dr. A.A." şi a respins ca neîntemeiate celelalte capete din cererea reconvenţională.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 131/A din 24 mai 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelurile reclamantei şi pârâtei, a schimbat sentinţa şi a respins în tot ca neîntemeiată atât cererea principală, cât şi cererea reconvenţională.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâta.
Reclamanta a criticat decizia sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 38 din Legea 84/1998, iar pârâta sub aspectul greşitei respingeri a cererii reconvenţionale, afirmând că sunt dovedite actele de concurenţă neloială în sensul dispoziţiilor art. 5 lit. b) şi g) din Legea nr. 11/1991.
La termenul din 29 ianuarie 2008 reprezentanţii părţilor au învederat instanţei că există posibilitatea încheierii unei tranzacţii şi au solicitat acordarea unui termen de judecată pentru acest motiv.
Înalta Curte a acordat două termene succesive pentru încheierea tranzacţiei, iar la 6 mai 2008, la cererea părţilor, a dispus suspendarea judecării recursurilor în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
În absenţa oricărui demers al vreuneia din părţi, la 21 ianuarie 2010 Înalta Curte a repus cauza pe rol în vederea discutării incidenţei dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.
Potrivit acestui text orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, de la momentul suspendării şi până în prezent, timp de mai bine de 2 ani, nici recurenta-reclamantă şi nici recurenta-pârâtă nu au făcut nici un demers pentru repunerea pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii şi nici nu au făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării.
Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, în raport de dispoz. art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimate recursurile declarate de reclamanta SC F. SA şi de pârâta SC G.C. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimate recursurile declarate de reclamanta SC F. SA şi de pârâta SC G.C. SA împotriva Deciziei nr. 131/A din 24 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3905/2010. Civil. Partaj de folosire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3910/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
