ICCJ. Decizia nr. 4030/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4030/2010
Dosar nr. 17737/3/2008
Şedinţa publică din 28 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 270 din 26 februarie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatoarea S.F. împotriva dispoziţiei din 18 aprilie 2008 emisă de Primarul Municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
Prin notificarea înregistrată la 6 august 2001 contestatoarea a solicitat să i se acorde măsuri reparatorii pentru terenul de 216 mp situat în sector 5, teren ce a aparţinut antecesorului său şi că pe acest teren exista o casă ce a fost demolată.
Prin dispoziţia din 18 aprilie 2008 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul ce în prezent este afectat în totalitate de elemente de sistematizare, nefiind astfel posibilă restituirea în natură.
Astfel contestatoarea a susţinut că dispoziţia nu priveşte şi situaţia construcţiei,motiv pentru care solicită completarea ei şi cu privire la măsurile reparatorii pentru construcţia demolată.
Instanţa de fond a reţinut însă că este neîntemeiată contestaţia deoarece prin notificare nu s-au solicitat măsuri reparatorii şi pentru construcţia demolată, şi ca atare, dispoziţia a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.F. iar prin Decizia civilă nr. 586 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a respins apelul contestatoarei pentru următoarele considerente:
Potrivit conţinutului notificării, măsurile reparatorii au fost solicitate doar pentru teren, motiv pentru care instanţa de fond în mod legal a constatat că intimata s-a pronunţat prin dispoziţie numai asupra obiectului notificării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa făcând o greşită interpretare şi aplicare a legii.
Astfel se susţine că a fost interpretat greşit conţinutul notificării, în condiţiile în care aceasta face referire la existenţa pe teren a unei case ce fusese demolată.
Or, susţine recurenta, instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 978 C. civ.;
În aceeaşi idee se arată că au fost depuse înscrisuri doveditoare cu privire la calitatea de proprietar asupra construcţiei, fiind astfel respectate dispozitivul art. 23 din Legea nr. 10/2001.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine următoarele:
Din actul de la fila 35 Dosarul instanţei de fond nr. 574 din 7 martie 2003 emis de SC C. SA - Biroul fond locativ rezultă că imobilul compus din construcţie S + 1 + E cu o suprafaţă construită desfăşurată de 287,48 mp împreună cu terenul în suprafaţă totală de 217,50 mp a trecut în proprietatea Statului Roman în baza Decretului nr. 92/1950, poziţia nr. 7215 de la numitul S.I.
Notificarea reclamantei vizează imobilul, astfel cum a figurat în actele de preluare de la antecesorul său, şi în această situaţie reclamanta a şi arătat că a fost demolată construcţia.
Cum însă imobilul a făcut obiectul preluării în întregul său, în condiţiunile Decretului nr. 92/1950, interpretarea că notificarea ar viza doar terenul, este neavenită, cu atât mai mult cu cât vechiul amplasament al imobilului este afectat în totalitate de elemente de sistematizare: - bloc, alee, trotuar pietonal şi carosabil (fila 15 din dosarul instanţei de fond).
Or, faţă de cele expuse se impunea administrarea tuturor probelor necesare legate de preluarea imobilului (în baza Decretului nr. 92/1950), - casă şi teren, pentru care reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Prin prisma celor expuse, şi cum notificarea reclamantei cuprinde şi elemente de identificare a întregului imobil (casă demolată şi teren) ce a intrat sub incidenţa Decretului nr. 92/1950, urmează ca în temeiul art. 304 pct. 9 şi 312 pct. 5 C. proc. civ. a se admite recursul, a se casa hotărârea instanţei de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S.F. împotriva Deciziei nr. 566 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 403/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4033/2010. Civil. Recalculare pensie.... → |
|---|
