ICCJ. Decizia nr. 4044/2010. Civil. Perimare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4044/2010
Dosar nr. 1007/1/2000
Şedinţa publică din 29 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 395 din 29 martie 2000 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondată acţiunea formulată de T.B., în contradictoriu cu SC R. SA prin care reclamantul a solicitat instanţei să oblige pârâtul de a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie imobilul din Bucureşti, Sector 1.
S-a respins totodată ca nefondată şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii D.N., G.V. şi G.M.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că imobilele revendicate au intrat în mod valabil în proprietatea statului, iar apartamentele au fost legal înstrăinate intervenienţilor, nefiind răsturnată prezumţia de bună credinţă a acestora, ceea ce, duce la concluzia că titlul de proprietate este perfect valabil şi îndeplineşte cerinţele impuse de prevederile art. 943 şi 1294 C. civ.
Apelul declarat de reclamant a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care prin Decizia nr. 537/ A din 2 octombrie 2000, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis acţiunea şi a obligat pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti să-i lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie apartamentele din imobilul în litigiu.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În cauză, au declarat recurs în termen legal atât Municipiul Bucureşti, prin Primar General cât şi intervenienţii, invocându-se interpretarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile.
Prin încheierea din 30 ianuarie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile suspendării de drept a judecăţii, până la introducerea în cauză a moştenitorilor recurentului - intervenient G.V., în raport cu dispoziţiile art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
La 20 aprilie 2010, din cficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ. Deşi citate conform dispoziţiilor art. 90 (1) şi respectiv art. 95 alin. (2) C. proc. civ., părţile nu au înţeles să răspundă solicitării de a se prezenta în instanţă, la termenul fixat, din 29 iunie 2010.
Faţă de menţiunile „destinatar mutat" inserate pe dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul reclamant T.B. şi respectiv intimata-pârâtă SC R. SA, instanţa a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 98 C. proc. civ., potrivit cărora schimbarea domiciliului uneia din părţi, în timpul judecăţii, trebuie, sub pedeapsa neluâni ei în searm, să fie adusă la cunoştinţa instanţei, prin petiţie depusă la dosar.
Se constată că în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ., recursurile fiind perimate de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
Astfel, perimarea sancţionează dezinteresul manifestat de părţi în îndeplinirea obligaţiilor procesuale şi se întemeiază pe o prezumţie de abandonare a judecăţii, o atare prezumţie fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege.
Ca o condiţie a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancţiune al acestei instituţii de drept procesual civil.
În speţă, suspendarea judecăţii dăinuie de mai mult de 4 ani, interval în care, din culpa recurenţilor, s-a înregistrat lipsa oricărei activităţi procesuale.
Mai mult, aşa cum s-a arătat, recurenţii deşi legal citaţi cu menţiunea de a preciza dacă stăruie în soluţionarea recursurilor, au refuzat să răspundă solicitărilor instanţei şi nu s-au prezentat la termenul fixat în vederea soluţionării cauzei.
Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursurile sunt perimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimate recursurile declarate de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primar general şi intervenienţii D.N., G.M. şi G.V. (decedat) împotriva Deciziei nr. 537 din 2 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4040/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4045/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
