ICCJ. Decizia nr. 4025/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4025/2010
Dosar nr. 2097/85/2008
Şedinţa publică din 28 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 420/2009, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea precizată de reclamantul G.A.G., prin mandatar G.M.F. în contradictoriu cu Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, a anulat în parte Hotărârea din 11 februarie 2008 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 doar în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 523.439 lei reprezentând despăgubiri pentru suprafaţa expropriată de 3.478 mp teren arabil şi a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut că în cauză s-a încuviinţat efectuarea unei expertize cu experţi A.N.E.V.A.R. care au constatat, în prima variantă a raportului de expertiză, că terenul este extravilan. Urmare adresei Serviciului de cadastru, agricultură şi disciplina în construcţii Sibiu (fila 65), instanţa a constatat că terenul expropriat este situat în intravilanul Municipiului Sibiu şi, ca urmare a obiecţiunilor reclamantului cu privire la acest aspect, s-a refăcut raportul de expertiză prin raportare la amplasamentul terenului, astfel încât s-a stabilit că suprafaţa expropriată este de 3.478 mp, în zonă preţul de piaţă al terenurilor fiind de 35 euro/mp, rezultând o despăgubire în sumă de 523 439 lei.
Tribunalul a constatat că acţiunea este întemeiată pentru următoarele considerente.
Prin Legea nr. 198 din 25 mai 2004 s-a stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local. Pe baza documentaţiei tehnico-economie ce se elaborează în baza acestui act normativ se declanşează procedura de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, se stabileşte suma globală a despăgubirilor estimată de expropriator pe baza unui raport de evaluare şi termenul în care aceasta se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului. Legea recunoaşte expropriatului nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată competentă în termen de 30 de zile de la data la care i s-a comunicat hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii.
Din conţinutul raportului de expertiză prima instanţă a constatat -că experţii au lat în considerare la stabilirea cuantumului prejudiciului cererea şi oferta pe piaţa imobiliară determinată de amplasamentul terenului, caracteristicile terenului (acces, facilităţi, utilităţi existente) utilizând metoda comparaţiei prin bonitate, şi a comparaţiei directe. Experţii au ajuns la concluzia că valoarea estimată a despăgubirii este de 523.439 lei, valoare cu care pârâta a fost de acord atât prin întâmpinare cât şi prin concluziile depuse în fond.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul G.A.G. cât şi pârâta C.N.A.D.N.R. SA.
Prin Decizia nr. 148/ A din 5 octombrie 2009, Curtea de apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 2.000 lei, din care 1.500 lei onorariul expertului şi 500 lei onorariul avocatului şi a respins ca nefondat apelul pârâtei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele.
Tribunalul a admis acţiunea reclamantului aşa cum a fost formulată şi precizată, împrejurare faţă de care, în temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâta trebuia obligată la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.
Din dispozitivul sentinţei rezultă că suma la care a fost obligată pârâta este de 500 lei, sumă care reprezintă onorariul avocatului, conform chitanţei de la fila 87. Reclamantul a suportat însă şi costul expertizei tehnice efectuate în cauză, în sumă de 1.500 lei (fila 34), sumă la care trebuia obligată pârâta în temeiul art. 274 C. proc. civ. şi art. 38 din Legea 33/1994, potrivit căruia toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere şi retrocedare, inclusiv înaintea instanţelor judecătoreşti, se suportă de expropriator.
În ceea ce priveşte apelul pârâtei C.N.A.D.N.R. SA., instanţa de apel a reţinut că art. 9 din Legea nr. 198/2004 a fost modificat prin Legea nr. 184/2008 în sensul că „la calcularea cuantumului despăgubirii, experţii » şi instanţa de judecată se vor raporta la momentul transferului dreptului de proprietate", însă, acelaşi articol a fost modificat prin O.U.G. nr. 228/2008 publicată în M. Of. 3 din 5 ianuarie 2009, care, la art. 4 stabileşte că art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 se modifică în sensul că „acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii".
Prin urmare, a dispărut acea prevedere referitoare la momentul transferului de proprietate, criteriile avute în vedere fiind cele cuprinse în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Or, această lege prevede la art. 26 alin. (2) că se are în vedere data întocmirii raportului de expertiză.
Prin urmare, la data întocmirii raportului de expertiză - februarie 2009 - art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 avea forma modificată prin O.U.G. nr. 228/2008, astfel că în mod corect, experţii au stabilit valoarea imobilului expropriat raportându-se la momentul efectuării raportului de expertiză, valoare luată în considerare, în mod just, şi de către instanţa de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurentul pârât susţine că în cauză se impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, întrucât expertiza judiciară care a stat la baza hotărârii atacate a evaluat imobilul la 26 februarie 2009, iar cuantumul despăgubirilor trebuia raportat la momentul transferului dreptului de proprietate respectiv, la 11 februarie 2008, motiv pentru care se impune refacerea expertizei tehnice judiciare.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte retine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Instanţa de apel a analizat hotărârea prin prisma principiului tantum devolutum quantum apellatum.
Criticile recurentului pârât legate de raportul de expertiză sunt nefondate prin prisma art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Astfel, aceste dispoziţii prevăd că „ despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite".
Cum în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, avute în vedere la momentul efectuării expertizei, instanţa de apel a făcut ă legală interpretare şi aplicare a legii, nefiind astfel incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Din perspectiva celor expuse, recursul nefiind fondat urmează să fie respins ca atare.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligat recurent pârât să plătească intimatului reclamant suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca ne fondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva Deciziei nr. 148/ A din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Obligă pe recurent să plătească intimatului G.A. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4019/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 403/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
