ICCJ. Decizia nr. 4047/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4047/2010
Dosar nr. 2392/95/2006
Şedinţa publică de la 29 iunie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 74 din 08 februarie 2007, Tribunalul Gorj a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanţii M.L., P.A. şi V.A., având ca obiect contestaţie împotriva dispoziţiei din 21 februarie 2006 pronunţată de Primarul comunei Văgiuleşti.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 738 din 29 august 2007, a menţinut această soluţie, respingând apelul declarat de reclamanţii M.L., P.A. şi V.A.
La data de 27 septembrie 2007, reclamanta M.L. a atacat cu recurs decizia pronunţată în apel.
Prin încheierea din 18 martie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a dispus, în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului, luând act că niciuna din părţi nu s-a prezentat la strigarea pricinii şi nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 22 ianuarie 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.
Deşi citate cu menţiunea de a preciza dacă stăruie în soluţionarea recursului, părţile nu au înţeles să răspundă acestei solicitări şi nici să se prezinte la termenul fixat, din 29 iunie 2010.
Se constată că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
Astfel, perimarea sancţionează dezinteresul manifestat de părţi în îndeplinirea obligaţiilor procesuale şi se întemeiază pe o prezumţie de abandonare a judecăţii, o atare prezumţie fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege.
Ca o condiţie a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancţiune al acestei instituţii de drept procesual civil.
În speţă, suspendarea judecăţii dăinuie de mai mult de 2 ani, interval în care, din culpa părţilor, s-a înregistrat lipsa oricărei activităţi procesuale.
Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta M.L. împotriva Deciziei civile nr. 738 din 29 august 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă .
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 4046/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4048/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|