ICCJ. Decizia nr. 4048/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4048/2010
Dosar nr. 2998/63/2006
Şedinţa publică din 29 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 408 din 25 aprilie 2007, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a admis în parte acţiunea formulată de C.D. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova pe care i-a obligat să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie, suprafaţa de 216 mp, situată în Craiova.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 796 din 4 octombrie 2007, a admis apelul părţilor şi a schimbat în tot hotărârea primei instanţe, a respins atât acţiunea reclamantei cât şi cererea de intervenţie accesorie formulată de C.I.V.
La 18 octombrie 2007, reclamanta a atacat cu recurs decizia pronunţată în apel.
Prin încheierea din 11 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în acord cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei, constatând că niciuna din părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.
La 22 ianuarie 2010, din cfiâu cmza a fost repusă pe rol pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.
Deşi citate, cu această menţiune, părţile nu au înţeles să se prezinte la termenul fixat din 29 iunie 2010, pentru a preciza dacă stăruie în soluţionarea recursului.
Se constată că în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
Astfel, perimarea sancţionează dezinteresul manifestat de părţi în îndeplinirea obligaţiilor procesuale şi se întemeiază pe o prezumţie de abandonare a judecaţii, o atare prezumţie fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege.
Ca o condiţie a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancţiune al acestei instituţii de drept procesual civil.
În speţă, suspendarea facultativă a judecăţii dăinuie de mai mult de 1 an, interval în care, din culpa părţilor, s-a înregistrat lipsa oricărei activităţi procesuale.
Mai mult, aşa cum s-a arătat, recurenta deşi legal citată cu menţiunea de a preciza dacă stăruie în soluţionarea recursului a refuzat să răspundă solicitărilor instanţei şi nu s-a prezentat la termenul fixat în vederea soluţionării cauzei.
Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta C.D. împotriva Deciziei nr. 796/ 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4047/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4050/2010. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
