ICCJ. Decizia nr. 4057/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4057/2010
Dosar nr. 28689/3/2008
Şedinţa publică din 29 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin ordinul nr. 1581/ C din 5 iunie 2008, emis de Ministerul Justiţiei a fost respinsă cererea formulată, în temeiul Legii rn. 10/2001, de petenţii G.T. şi G.I., privind restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în oraşul Intorsura Buzăului, care este sediul Judecătoriei Intorsura Buzăului.
Împotriva acestui ordin au formulat contestaţie G.A. şi C.M., iar prin sentinţa nr. 475 din 1 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă contestaţia, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că înscrisurile referitoare la calitatea de moştenitori a contestatorilor au fost depuse după emiterea ordinului contestat.
Apelul declarat de contestatori a fost admis, prin decizia nr. 597 din 20 noiembrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost desfiinţată sentinţa tribunalului şi a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că reclamanţii nu au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001, nedepunând actele necesare până la data emiterii ordinului, situaţie în care nu putea fi analizată pe fond cererea de restituire a imobilului.
Recursul este nefondat.
În dosarul tribunalului se află, în copie, certificatul de moştenitor din 24 iulie 2002 emis de B.N.P. C.E., privind succesiunea defunctei G.I., al cărei moştenitor a fost G.T., certificatul de moştenitor din 14 iulie 2005 al aceluiaşi birou notarial, privitor la succesiunea defunctului G.T., de pe urma căruia au rămas ca succesori contestatorii G.A. şi C.M., contractul de vânzare-cumpărare aflat la fila 15, mai multe adrese privind situaţia imobilului, autorizaţia de construcţie (fila 33), care nu au fost examinate de instanţa de fond, căreia îi revenea această obligaţie, chiar dacă înscrisurile au fost depuse în faza judiciară, iar nu în cea administrativă.
Procedând astfel, prima instanţă a încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., conform cărora, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Aşa fiind, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii desfiinţând sentinţa tribunalului şi dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de fond.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva Deciziei civile nr. 597 din 20 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4051/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4062/2010. Civil. Anulare act. Contestaţie... → |
|---|
