ICCJ. Decizia nr. 4440/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4440/2010
Dosar nr. 217/86/2005
Şedinţa publică din 14 septembrie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 69 din 13 mai 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de pârâtul Municipiul Fălticeni, prin Primar, împotriva Sentinţei civile nr. 284 din 7 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava. A schimbat în tot sentinţa şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de V.C.C., şi continuată de mandatar V.E.D.
Au fost respinse apelurile declarate de V.C.C. şi V.E.D.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că V.E.D. a recunoscut că suprafaţa de 6.266 mp teren livadă, pentru care a primit măsuri reparatorii, reprezintă o parte din cei 15.300 mp teren a căror situaţie se discută în prezenta cauză.
Cei 15.000 mp teren, ce includ şi livada de 6.266 mp, s-a arătat că au fost preluaţi abuziv de stat, odată cu construcţiile, prin aplicarea Decretului nr. 92/1950.
Din conţinutul procesului-verbal de preluare din 25 octombrie 1950 nu rezultă care a fost întinderea suprafeţei de teren preluată odată cu construcţiile, şi nici din conţinutul celorlalte acte depuse la dosar.
Actele depuse de reclamantă şi de succesorul său în drepturi şi obligaţii nu se încadrează în categoria celor menţionate prin art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi nici nu se poate face aplicarea art. 24 alin. (1) din lege întrucât în Decretul nr. 92/1950 nu se vorbeşte nimic despre teren.
Există dovada că D.V. şi soţia lui au avut în proprietate, la locul în litigiu, doar suprafaţa de 6.266 mp teren cu livadă, pentru care moştenitorilor li s-au acordat deja măsuri reparatorii.
2. Recursul
2.1. Motive
V.E.D., în nume propriu şi în calitate de succesor al apelantei-reclamantă V.C.C. a declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
În mod greşit s-a reţinut neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi nici cele din art. 24 alin. (1) din lege.
Autorii recurentului au avut în proprietate suprafaţa totală de 27.000 mp teren din care fac parte şi cei 15.000 mp teren ce formează obiectul prezentului litigiu, şi care au fost naţionalizaţi împreună cu cele 5 apartamente amplasate pe teren.
Terenul în suprafaţă de 8.200 mp care figurează în rolul agricol în anul 1948 a fost preluat de stat prin Decretul de expropriere nr. 301/1957. Acest teren nu are nicio legătură cu terenul din prezentul litigiu şi face obiectul unei alte notificări.
2.2. Întâmpinarea
Municipiul Fălticeni, prin Primar, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând că autorii recurentului au avut pe raza municipiului Fălticeni un teren în suprafaţă de 1,45 ha din care, pentru 0,62 ha li s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii, iar pentru 0,82 ha s-au depus documente (extras din Registrul agricol) din care rezultă că terenul a fost vândut altor persoane.
2.3.Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
În condiţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Instanţa de apel a reţinut, pentru a justifica înlăturarea acestui text, şi a considera că nu s-a făcut dovada preluării terenului solicitat, faptul că nici în Decretul nr. 92/1950 şi nici în actul de executare al măsurii de preluare - procesul-verbal încheiat la 25 octombrie 1950 - nu se face nicio referire la teren.
Procedând astfel, instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, "executarea" măsurii preluării imobilului-teren ce a aparţinut autorilor recurentului rezultând nu doar din procesul-verbal menţionat.
Astfel, prin mai multe adrese emise de autorităţile locale ale vremii se comunică foştilor proprietari faptul că le-a fost naţionalizată şi o suprafaţă de teren.
Mai mult, la 16 decembrie 1954, Ministerul Gospodăriei Comunale şi Industriei Locale îi răspunde lui V.D. prin adresa nr. 9546/69636/G.L. că "nu se poate concepe naţionalizarea numai a unei părţi dintr-un imobil, atât timp cât el aparţine în întregime unui singur proprietar. În consecinţă, întreg imobilul din str. G-ral Cambrea nr. 89 inclusiv terenul aferent sunt proprietatea statului şi deci cererea dvs. este lipsită de temei legal".
Pe de altă parte, nu s-a lămurit dacă suprafaţa de 0,82 ha, diferenţa faţă de 0,62 ha din terenul de 1,45 ha, formează sau nu obiect al prezentului litigiu, recurentul susţinând că pentru un teren de 8.200 mp au depus o altă notificare, iar intimatul arătând că acest teren ar fi fost înstrăinat altor persoane.
Faţa de cele ce preced, se impune ca instanţa de apel să administreze dovezi pentru a lămuri aspectele insuficient clarificate în ce priveşte întinderea suprafeţei de teren ce a fost preluată de la autorii recurentului şi, respectiv terenul pentru care i se mai datorează recurentului măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale.
Întrucât criticile formulate întrunesc cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (3) şi art. 314 C. proc. civ. recursul va fi admis şi hotărârea atacată va fi casată, cu trimitere spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de V.E.D., în nume propriu şi în calitate de succesor al apelantei V.C.C., împotriva Deciziei nr. 69 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi în consecinţă:
Casează decizia şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva Sentinţei civile nr. 284 din 7 februarie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4441/2010. Civil. Desene şi modele... | ICCJ. Decizia nr. 1303/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
