ICCJ. Decizia nr. 4423/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4423/2010
Dosar nr. 25364/1/2005
Şedinţa publică din 14 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 267 din 4 februarie 2005, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamantul D.F.I. – în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca – având ca obiect anularea dispoziţiei nr. 12 din 7 ianuarie 2003 emisă în baza Legii nr. 10/2001 şi restituirea în natură a apartamentului nr. 7 din imobilul situat în Cluj-Napoca.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie, care, prin Decizia nr. 486/A din 27 aprilie 2005, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
La 30 mai 2005, D.F.I., a atacat cu recurs Decizia pronunţată în apel, invocând ca temei dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 5 C. proc. civ.
Prin încheierea din 28 noiembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în acord cu prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului, luând act că niciuna din părţi nu s-a prezentat la strigarea pricinii şi nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La 4 mai 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.
S-a dispus citarea părţilor care nu au înţeles să răspundă solicitării de a se prezenta la termenul fixat, din 14 septembrie 2010.
Se constată că în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
Astfel, perimarea sancţionează dezinteresul manifestat de părţi în îndeplinirea obligaţiilor procesuale şi se întemeiază pe o prezumţie de abandonare a judecăţii, o atare prezumţie fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege.
Ca o condiţie a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancţiune al acestei instituţii de drept procesual civil.
În speţă, suspendarea judecăţii dăinuie de aproape 2 ani interval în care, din culpa părţilor s-a înregistrat lipsa oricărei activităţi procesuale.
Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata ca fiind perimată calea extraordinară de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul D.F.I. împotriva deciziei nr. 486/A din 27 aprilie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă de muncă şi asigurări sociale pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4427/2010. Civil. Strămutare. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 4426/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
