ICCJ. Decizia nr. 4417/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4417/2010
Dosar nr. 4925/2/2009
Şedinţa publică din 14 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 41 din 13 ianuarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a constatat ca fiind perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P.C. în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primar General, având ca obiect revendicarea imobilului din Bucureşti, sector 1.
La 20 mai 2009, intervenientul M.S. a atacat cu recurs hotărârea dată în primă instanţă, cauza fiind înregistrată sub nr. 4925/2/2009, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Prin încheierea din 5 ianuarie 2010, instanţa sesizată cu soluţionarea căii extraordinare de atac, a dispus – la cererea numitei S.C.P., moştenitoarea intimatei interveniente M.E. – amânarea cauzei în vederea depunerii certificatului de moştenitor şi introducerii în cauză a succesorilor defuncţi.
La 6 ianuarie 2010, S.P. şi P.C., au atacat cu recurs această încheiere motivându-şi demersul judiciar pe considerentul că instanţa a încălcat „grav şi iremediabil" dispoziţiile art. 243 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că a refuzat cererea de suspendare a cauzei, până la dezbaterea succesiunii defunctei M.E.
Recursurile se privesc ca inadmisibile, urmând a fi respinse în consecinţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părţi, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în cauză a moştenitorilor.
Or, în speţă, la termenul din 5 ianuarie 2010 când instanţa de recurs a dat încheierea atacată, chiar recurenta S.C.P. (în calitate de moştenitoare a intervenientei E.M.) a solicitat amânarea cauzei în vederea finalizării procedurii succesorale şi respectiv a depunerii certificatului de moştenitor.
Inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, derivă însă din aplicarea prevederilor art. 2441 C. proc. civ., care, la alin. (1) dispune că asupra suspendării judecăţii procesului, instanţa se pronunţă prin încheiere, ce poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.
Or, încheierea premergătoare atacată, a fost dată chiar de instanţa investită în cauză cu soluţionarea căii extraordinare de atac.
Totodată, din interpretarea dispoziţiilor art. 2441 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că sunt supuse recursului, doar încheierile prin care s-a întrerupt sau s-a menţinut întrerupt cursul judecăţii (respectiv cele prin care s-a dispus suspendarea sau s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului) iar nu şi cele prin care s-a respins cererea de suspendare, ceea ce, de altfel, nici nu este cazul în speţă unde, aşa cum s-a arătat, instanţa a dispus admiterea cererii de amânare a cauzei, la cerere moştenitoarei uneia din părţi.
Aşa fiind, recursurile urmează a se respinge, ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamanta P.C. şi intervenienta S.P. împotriva încheierii din 5 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4422/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4420/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
