ICCJ. Decizia nr. 4427/2010. Civil. Strămutare. Contestaţie în anulare - Recurs

Decizii civile ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 4427/2010

Dosar nr. 1038/1/2008

Şedinţa publică din 14 septembrie 2010

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 10 septembrie 2007, I.E., a solicitat instanţei supreme, în acord cu dispoziţiile art. 37 alin. (2) şi art. 39 alin. (2) C. proc. civ., strămutarea – pentru motive de bănuială legitimă – dosarului nr. 1018/227/2006, aflat pe rolul Judecătoriei Fălticeni (având ca obiect plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 2220 din 12 iulie 2006 a Comisiei Judeţene de fond funciar Suceava) la o altă instanţă egală în grad.

Prin încheierea nr. 209 din 16 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a anulat ca netimbrată cererea, constatând că nu au fost îndeplinite exigenţele art. 20 alin. (1) – (3) şi art. 11 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţie în anulare I.E. şi D.V., prin încheierea din 30 septembrie 2008, cauza fiind suspendată, în raport cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nici una din părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.

La 13 mai 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidenţa dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ.

Deşi citate cu această menţiune părţile nu au înţeles să răspundă acestei solicitări şi să se prezinte la termenul fixat din 14 septembrie 2010.

Se constată că în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. C. proc. civ., recursul fiind perimat de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.

Astfel, perimarea sancţionează dezinteresul manifestat de părţi în îndeplinirea obligaţiilor procesuale şi se întemeiază pe o prezumţie de abandonare a judecăţii, o atare prezumţie fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un anumit interval de timp, stabilit de lege.

Ca o condiţie a perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancţiune al acestei instituţii de drept procesual civil.

În speţă, suspendarea judecăţii dăinuie de aproape 2 ani interval în care, din culpa părţilor s-a înregistrat lipsa oricărei activităţi procesuale.

Ca atare, în considerarea celor ce preced, urmează a se constata ca fiind perimată calea extraordinară de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorii I.E. şi D.V. împotriva încheierii nr. 209 din 16 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 4430/2010. Civil. Revendicare imobiliară....  ICCJ. Decizia nr. 4423/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4427/2010. Civil. Strămutare. Contestaţie în anulare - Recurs