ICCJ. Decizia nr. 4439/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4439/2010
Dosar nr. 23461/3/2009
Şedinţa de la 14 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 20 februarie 2009, R.M.A. a solicitat instanţei să soluţioneze – în temeiul art. 67 lit. b) din Legea nr. 168/1999 – conflictul de drepturi creat în raporturile cu SC P.S.V.C. SA (fostă SC P.S. SA) în sensul de a obliga pârâta la plata sumei de 12.004 lei, reprezentând diferenţa dintre valoarea indemnizaţiei de concediere plătită şi cea care trebuie acordată conform contractului colectiv de muncă, la nivel de unitate.
Totodată, reclamantul a mai solicitat, obligarea pârâtei la plata sumei de 901,67 lei, dobândă legală pentru neachitarea la termen a obligaţiilor susmenţionate precum şi a sumei de 1350 lei, reprezentând drepturi salariale restante, ajutor de toamnă – iarnă pentru anii 2006 – 2007, plus 181,65 lei dobândă legală.
Investit în primă instanţă Tribunalul Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 622 din 7 aprilie 2009, s-a declarat necompetent în soluţionarea cauzei de faţă şi a stabilit competenţa teritorială exclusivă a Tribunalului Bucureşti căreia i-a trimis dosarul în vederea continuării judecăţii.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Arad, a motivat că în materia dreptului muncii, legea specială este Legea nr. 168/1999 iar legea generală, Codul muncii care, în art. 249 dispune că procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se stabileşte prin legea specială, de strică interpretare.
Faptul că se mai arată, legea specială este mai veche iar cea generală mai nouă, nu prezintă relevanţă, atâta vreme cât cea din urmă nu o mai poate modifica sau abroga pe cea dintâi, în absenţa unor prevederi neechivoce, iar nu cum este cea de la art. 298 alin. (2) pct. 10 C. muncii unde se arată că pe data intrării în vigoare a acestuia se abrogă orice dispoziţii contrare.
Că este aşa, conchide prima instanţă, o demonstrează şi faptul că deşi prin Legea nr. 261/2007 s-au adus modificări şi completări Legii nr. 168/1999 acestea nu vizează şi prevederile art. 72, în discuţie, or nu există nici o raţiune pentru care acesta să fi fost păstrat în aceeaşi formă, dacă legiuitorul ar fi considerat că trebuie înlăturat de la aplicare.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a declarat necompetent teritorial în soluţionarea cauzei de faţă, prin sentinţa nr. 6694 din 29 octombrie 2009, declinându-şi competenţa în favoarea Tribunalului Arad, astfel că ivindu-se conflictul negativ de competenţă între două tribunale care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel, cauza a fost înaintată în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a stabili instanţa competentă.
Se constată că cea de-a doua hotărâre privind declinarea competenţei este cea legală.
Astfel, acţiunea formulată de R.M.A. are ca obiect, aşa cum s-a arătat, soluţionarea unui conflict de drepturi ivit între reclamant, în calitate de fost angajat şi SC P.S.V.C. SA, în calitate de angajator, constând în plata unor diferenţe băneşti reprezentând – drepturi salariale restante şi respectiv indemnizaţia de concediere, cu dobânzile aferente.
În stabilirea instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza de faţă, trebuie corect interpretate dispoziţiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcţie de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că art. 72 al Legii nr. 168 din 12 noiembrie 1999 „privind soluţionarea conflictelor de muncă" prevedea că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.
Textul a fost însă abrogat implicit prin noile reglementări ale art. 284 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii) care în alin. (1) dispune că judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă iar în alin. (2) statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz,, sediul.
Corelativ, art. 298 alin. (2) teza finală din acelaşi act normativ, dispune abrogarea oricăror dispoziţii contrare.
Tot astfel, aceste prevederi urmează a se corela cu art. 291 C. muncii şi respectiv art. 82 din Legea nr. 168/1999, conform cărora dispoziţiile acestor legi, referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Potrivit art. 725 alin. (1) din acest cod, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Or, aşa cum corect a reţinut cea de a 2-a instanţă sesizată, alegerea între cele două criterii alternative de stabilire a competenţei teritoriale aparţine reclamantului care are a opta între instanţa domiciliului sau reşedinţei sale, în speţă, ambele situate pe raza teritorială a Tribunalului Arad.
În consecinţă, conflictul legilor în timp, se soluţionează potrivit principiului imediatei aplicaţiuni a legilor noi.
Ca atare, ultimul act normativ (în speţă, Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, cu modificările operate prin Legea nr. 329/2009, Legea nr. 331/2009, OUG nr. 4/2010, Legea nr. 41/2010 şi Legea nr. 49/2010) va guverna atât procesele în curs de judecată, cât şi cele născute din fapte anterioare noii legi, dar promovate după apariţia acesteia.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea Tribunalului Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4446/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4428/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
