ICCJ. Decizia nr. 4446/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4446/2010
Dosar nr. 41489/1/2004
Şedinţa publică din 15 septembrie 2010
Constată că prin Decizia nr. 606/A din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii S.I. şi J.K. împotriva sentinţei civile nr. 333 din 30 martie 2004 a Tribunalului Harghita.
S-a reţinut în considerentele deciziei, ca fiind temeinică şi legală sentinţa de primă instanţă care a făcut o corectă apreciere şi aplicare a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 vizând noţiunea de imobil preluat abuziv de către stat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, care au susţinut că instanţa a făcut o greşită aplicare a normei legale incidente în speţă.
Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 15 noiembrie 2006, suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a rămas în nelucrare până la 4 mai 2010, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 15 septembrie 2010.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Potrivit textului procedural menţionat, perimarea operează de drept în situaţia în care timp de un an nu s-a fi săvârşit niciun act procedural în vederea judecării cauzei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi ipoteza în speţă întrucât după suspendarea judecării pricinii pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 15 noiembrie 2006, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 15 noiembrie 2007, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol şi nu a îndeplinit vreun act întrerupător de perimare.
În consecinţă, reţinând întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii S.I. şi J.K. împotriva deciziei nr. 606/A din 6 iulie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4450/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4439/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
