ICCJ. Decizia nr. 444/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 444/2010
Dosar nr. 26250/3/200.
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, contestatoarea C.E.C.A.P.P.T. a chemat în judecată pe intimata Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General, solicitând să se constate că are calitate procesuală activă şi este aceeaşi persoană cu cea desfiinţată abuziv şi neconstituţional, prin Decretul nr. 358/1949,să se dispună nulitatea absolută a donaţiei realizate prin adresa administrativă nr. 4275/1964, cu privire la imobilul din Bucureşti, sector 1, precum şi a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de intimată, contrar Legii nr. 85/1992 şi Legii nr. 112/1995 şi să se dispună anularea dispoziţiei nr. 2222 din 19 ianuarie 2004 emisă de intimată, cu consecinţa avizării favorabile a măsurilor reparatorii cuvenite pentru imobil.
În motivarea acţiunii, contestatoarea a arătat în esenţă că în mod incorect şi nelegal a fost respinsă notificarea pe care a formulat-o în baza Legii nr. 10/2001, considerându-se că persoana juridică solicitantă nu este persoană îndreptăţită şi că nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 104 din 4 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând, că actele depuse în susţinerea notificării nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului din Bucureşti, sector 1 şi nici a calităţii de persoană juridică îndreptăţită potrivit Legii nr. 10/2001.
S-a mai reţinut de tribunal că în baza sentinţei civile nr. 312 din 20 decembrie 1996 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, contestatoarea s-a înfiinţat ca persoană juridică de drept privat conform Legii nr. 21/1924, dar că pentru analizarea calităţii de persoană îndreptăţită trebuie avute în prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.
În aceeaşi ordine de idei, tribunalul a reţinut că deşi petentei i s-a acordat personalitate juridică în anul 1996, nu există o altă hotărâre judecătorească care să ateste identitatea dintre această nouă persoană juridică şi vreunul dintre subiectele de drept desfiinţate prin art. 3 din Decretul nr. 358/1949, titulare ale patrimoniului preluat care să cuprindă eventual şi dreptul de proprietate asupra imobilului a cărui restituire se solicită.
Prin Decizia civilă nr. 1461 din 9 noiembrie 2005, pronunţată în dosar nr. 1413/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta C.E.C.A.P.P.P.T., a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal, arătându-se că prin sentinţa civilă nr. 312/1996 i-a fost acordată contestatoarei personalitate juridică constatându-se că este succesoarea persoanei desfiinţate abuziv, prin Decretul nr. 358/1949, şi că de altfel, Statutul contestatoarei conţine declaraţia acesteia în sensul că este continuatoarea C.E.C.A.P.P.P.T. şi a C.A.P.T.
După rejudecare, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, prin sentinţa civilă nr. 1666 din 7 decembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 5874/3/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că din actele depuse nu rezultă că petenta ori autoarea sa ar fi avut calitatea de proprietar al imobilului în litigiu.
Prin Decizia civilă nr. 120 A din 8 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a admis apelul declarat de contestatoare, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal, apreciind că hotărârea nu este motivată deoarece nu analizează în mod concret probatoriul administrat, iar pe de altă parte, pentru că nu a stăruit prin toate mijloacele legale în stabilirea regimului juridic al imobilului şi nu a soluţionat excepţiile cu care fusese investită.
Prin sentinţa civilă nr. 1697 din 29 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. 26250/3/2007, a fost respinsă ca nefondată cererea, reţinând în ceea ce priveşte excepţiile invocate de contestatoare prin cererea depusă la data de 21 februarie 2005, că în realitate este vorba despre apărări de fond, referitoare la calitatea procesuală activă a contestatoarei şi la autoritatea de lucru judecat pe acest aspect a sentinţei civile nr. 312/1996.
Pe fondul cauzei, referitor la calitatea contestatoarei de persoană îndreptăţită potrivit art. 3 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a constatat că sentinţa civilă nr. 312 din 20 decembrie 1996 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti prin care contestatoarea s-a înfiinţat ca persoană juridică de drept privat, nu conţine vreo menţiune în sensul constatării identităţii dintre aceasta şi C.E.C.A.P.P.T. şi C.A.P.T.
Tribunalul a subliniat faptul că hotărârile prin care se acordă personalitate juridică nici nu se bucură de autoritate de lucru judecat în condiţiile art. 37 C. proc. civ., fiind soluţionate în cadrul unei proceduri necontencioase.
Împotriva acestei din urmă sentinţe a declarat apel petenta care arată că nu este de acord cu menţiunea privind „lipsa dovezii de identitate cele două „Case" deoarece a produs aceste dovezi prin depunerea de documente, precum procesul-verbal al grupului de iniţiativă, Statutul Casei, acordul Ministerului Comunicaţiilor, acordul RA R. şi acordul RA P.R.".
A mai precizat apelata că în alte cauze le-a fost acceptată această identitate şi au prezentat aceleaşi documente doveditoare ca şi în prezenta cauză, depunând în acest sens la dosar hotărâri judecătoreşti.
Prin Decizia civilă nr. 413 din 12 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta C.E.C.A.P.T., cu sediul în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1697 din 29 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că încheierea din 9 mai 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti a dispus înscrierea în Registrul Special al Asociaţiilor şi Fundaţiilor, că petenta C.E.C.A.P.P.T. este una şi aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată prin Decretul Prezidenţial nr. 358/1949 şi reconstituită Legii nr. 122/1996.
Această încheiere nu are însă forţa probantă necesară pentru cerinţa impusă de art. 3 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 10/2001, referitoare la calitatea contestatoarei de persoană îndreptăţită la restituire. În realitate, în baza Legii nr. 122/1996 contestatoarea nu a fost reînfiinţată, aşa cum se precizează în încheiere, ci a fost înfiinţată prin acordarea personalităţii juridice, astfel cum este menţionat în sentinţa civilă nr. 312 din 20 decembrie1996 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în baza Legii nr. 21/1924 şi a Legii nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc. Această din urmă lege, lege specială în domeniu, prevede la art. 2 alin. (1), limitativ, în ce poate consta obiectul de activitate al acesteia, respectiv „(1) obiectul de activitate al caselor de ajutor reciproc ale salariaţilor îl constituie, în exclusivitate, acordarea de împrumuturi cu dobândă către membrii acestora", libertatea pe care o acordă legea membrilor fondatori fiind, conform art. 6 aceea de a stabili prin statutele proprii modul de asociere, de organizare şi funcţionare a caselor de ajutor reciproc, iar scopul nu poate fi decât circumscris obiectului pentru care legea a reglementat posibilitatea înfiinţării caselor de ajutor reciproc. Cum în privinţa persoanelor juridice se aplică principiul specialităţii capacităţii de folosinţă, înseamnă că aceasta nu poate avea decât drepturi şi obligaţii care se circumscriu scopului pentru care a fost înfiinţată, în cazul de faţă dedus din lege, în exclusivitate, acordarea de împrumuturi cu dobândă către membrii acestora. Prin urmare, chiar dacă prin statut aceasta îşi propune ca scop principal recuperarea bunurilor care au aparţinut C.E.C.A.P.P.P.T. şi C.A.P.T., acesta nu poate fi reţinut cu valoarea probatorie arătată, câtă vreme contravine legii speciale care a permis înfiinţarea Casei.
Trebuie subliniat faptul că în dreptul românesc nu există instituţia resuscitării persoanei juridice desfiinţate şi că o simplă declaraţie (cuprinsă în statut sau în procesul-verbal, chiar preluată într-o încheiere dată în cadrul unei proceduri necontencioase) nu este suficientă pentru a aprecia că, contestatoarea este una şi aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată prin Decretul Prezidenţial nr. 358/1949 şi contravine regulilor care se aplică probaţiunii în privinţa succesiunii persoanelor juridice. A accepta că o simplă declaraţie dovedeşte continuitatea, ar putea avea grave consecinţe în ceea ce priveşte stabilitatea şi securitatea circuitului civil.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, contestatoarea nu a făcut nici dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, aspect care, dată fiind natura cauzei, este în strânsă legătură şi cu chestiunea de drept analizată anterior. În aceste condiţii, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Dispoziţiei nr. 2222 din 19 ianuarie 2004 emisă de Municipiul Bucureşti prin Primarul General, motiv pentru care în temeiul art. 296 C. proc. civ., va respinge apelul ca nefondat.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta C.E.C.A.P.P.T. care a învederat următoarele motive de nelegalitate a deciziei atacate.
În primul rând, motivarea deciziei, deşi este un riguros expozeu teoretic, nu are consistenţa unei veritabile motivări de respingere, fără legătură cu situaţia din dosar, iar Legea nr. 10/2001 stabileşte fără echivoc persoanele îndreptăţite la restituire.
Se mai susţine incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece instanţa de apel a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat anterior şi a încălcat puterea de lucru judecat a unor hotărâri anterioare.
Astfel se susţine că în cauză s-a pronunţat anterior şi a decis irevocabil prin Decizia nr. 1461 din 9 noiembrie 2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, că subscrisa C.E.C.A.P.P.P.T. este continuatoarea şi succesoarea de drept a persoanei juridice desfiinţate abuziv în 1949.
Argumentul lipsei probaţiunii identităţii reclamantei – ca persoană juridică desfiinţată vine în contradicţie cu constanta jurisprudenţială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi cu alte hotărâri judecătoreşti ce au decis irevocabil în sensul existenţei identităţii de persoană juridică. De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a mai pronunţat pe cererea de revizuire cu care a fost învestită, prilej cu care a pronunţat Decizia nr. 9445 din 20 noiembrie 2006.
Ultimele critici vizează incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 7 C. proc. civ., deoarece nu s-ar fi pronunţat pe aspecte ce ţin de dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor în litigiu, în motivarea deciziei instanţei referindu-se doar la aspecte legate de calitate.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 1697 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respinsă cererea reclamantei ca nefondată, reţinând că în ce priveşte excepţiile invocate de contestator prin cererea depusă la 21 februarie 2005, acestea sunt apărări de fond, referitoare la calitatea procesuală activă a reclamantei, şi la autoritatea de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, s-a considerat că prin sentinţa invocată i s-a acordat doar personalitate juridică contestatoarei, dar nu s-a constatat şi identitatea acesteia cu persoana juridică desfiinţată, neexistând nici o altă hotărâre judecătorească definitivă care să ateste identitatea dintre această nouă persoană juridică şi vreunul dintre subiectele de drept desfiinţate şi titulare ale patrimoniului preluat în anul 1949.
Susţinerile recurentei C.E.C.A.P.P.T. în ceea ce priveşte calitatea sa procesuală sunt fondate:
Prin Decizia civilă nr. 1461 din 9 noiembrie 2005 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a stabilit că numita C.E.C.A.P.P.T. este continuatoarea şi succesoarea de drept a persoanei juridice desfiinţate abuziv în 1949. Aceeaşi instanţă, prin Decizia civilă nr. 120 A din 18 mai 2007 a reţinut calitatea de continuatoare a apelantei contestatoare a C.E.C.A.P.P.P.T., desfiinţată în mod abuziv prin Decretul nr. 358/1949. În considerentele aceleiaşi decizii de casare s-a reţinut că instanţa de fond a analizat numai cea de a doua condiţie ce trebuia îndeplinită în mod cumulativ pentru constatarea calităţii de persoană îndreptăţită şi anume aceea de proprietar al imobilului preluat abuziv de stat; de asemenea ea avea obligaţia de a soluţiona excepţiile cu care a fost investită.
Sub acest aspect, prima instanţă greşit s-a pronunţat în sensul respingerii cererii, considerând că excepţiile invocate sunt „simple apărări de fond".
Procedând astfel, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea deciziei şi a sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Cu ocazia rejudecării, Tribunalul Bucureşti va analiza şi va examina prin coroborare toate probele pe care le va administra, după care, va fi în măsură să hotărască, în cunoştinţă de cauză şi în virtutea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., cu privire la dovada dreptului de proprietate şi drept urmare, cu privire la îndreptăţirea reclamantei de a beneficia de restituirea imobilului în litigiu în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C.E.C.A.P.P.T. împotriva deciziei nr. 413 din 18 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 1697 din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 448/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 437/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
