ICCJ. Decizia nr. 437/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 437/2010
Dosar nr. 5097/176/2006
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub nr. 5097/176/2006, ca urmare a hotărârii de declinare pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, reclamantul T.M. a chemat în judecată pe pârâta SC E. E. SA, solicitând obligarea acesteia la restituirea în natură a suprafeţei de 1815 mp teren, înscris în C.F. 28608 Alba Iulia nr. top 4967/1, în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, arată reclamantul că a formulat notificare prin care a solicitat restituirea imobilului sus arătat, însă pârâta nici până în prezent nu a soluţionat notificarea, obligaţie ce îi revenea conform Legii nr. 10/2001. Se mai arată în considerentele cererii de chemare în judecată că imobilul supus analizei a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 422 din 31 octombrie 1987, emisă de Consiliul Popular Alba, deci în mod abuziv. Precizând cererea de chemare în judecată, se solicită şi constatarea nulităţii absolute a titlului statului, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pentru imobilul în litigiu cât şi pentru suprafaţa de 394 mp radierea intabulării parcelei cu nr. top 4967/1 în C.F. 2808 Alba Iulia în favoarea pârâtei, precum şi obligarea la daune cominatorii de 100 Ron/zi, începând cu data de 8 octombrie 2001, pentru nesoluţionarea în termen a notificării. În cursul soluţionării cauzei pârâta a emis Decizia nr. 399 din 15 iunie 2007 prin care a respins notificarea, redirecţionând notificarea împreună cu Decizia în favoarea A.V.A.S. Bucureşti.
Tribunalul Alba prin sentinţa civilă nr. 1085/2007, a admis în parte acţiunea civilă, a constatat că reclamantul are calitate de persoană îndreptăţită la restituire în condiţiile art. 4 alin. (2), (3), (4) din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul înscris iniţial în C.F. 6714 Alba Iulia, nr. top 4967/1 în suprafaţă de 1815 mp şi transcris în C.F. 28606 Alba Iulia, preluat fără titlu. S-a anulat Decizia nr. 399 din 15 iunie 2007 emisă de pârâta SC E. E. SA şi a obligat pârâta la restituirea în natură a imobilului în litigiu. S-a respins în rest acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamantul are calitate de persoană îndreptăţită la restituire fiind moştenitor legal al proprietarilor tabulari şi că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât ceilalţi moştenitori nu au formulat notificare, iar de cotele acestora va beneficia reclamantul pentru că este singurul moştenitor care a uzat de dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Calitatea procesuală pasivă a pârâtei este justificată în speţă de calitatea sa de deţinător al imobilului notificat, investită fiind cu soluţionarea cererii de restituire în natură, este adevărat că s-a privatizat integral înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, însă este obligată la restituire întrucât imobilul este în patrimoniul său şi a fost preluat fără titlu valabil.
În ceea ce priveşte cererea reclamantului de anulare parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei s-a reţinut că acest act nu se încadrează în categoria actelor juridice de înstrăinare întrucât în cadrul procesului de privatizare, fiind un act administrativ de autoritate, nu se circumscrie prevederilor art. 45 din Legea nr. 10/2001, neputând fi supus cenzurii în cadrul procedurii speciale prevăzute de această lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC E. E. SA, susţinând că hotărârea este lovită de nulitate, fiind incidente dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât există neconcordanţa între hotărârea publicată pe site-ul Ministerului Justiţiei şi dispozitivul hotărârii atacate. În cauză, după precizarea cererii de chemare în judecată făcută de reclamant, instanţa trebuia să introducă în cauză A.V.A.S. pentru a fi obligate la restituirea contravalorii de 200 Euro/mp teren şi că tribunalul nu are competenţa materială în soluţionarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 24/A din 20 februarie 2009, a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că instanţa fondului a reţinut corect situaţia de fapt, iar imobilul în litigiu fiind preluat fără titlu valabil, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 6, 3, 9 C. proc. civ.
Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Neconcordanţa dintre minuta hotărârii şi dispozitivul hotărârii conduce la nulitatea hotărârii, fiind incidente dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
- Au fost încălcate principiile care guvernează procesul civil şi dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în sensul că reclamantul a înţeles să se judece în contradictoriu şi cu A.V.A.S. Bucureşti iar instanţele nu au introdus în cauză ca parte în proces A.V.A.S. pentru ca hotărârea să se pronunţe în contradictoriu şi cu această parte.
- Instanţa nu s-a pronunţat şi cu privire la cererea completatoare prin care reclamantul a solicitat în subsidiar, ca în situaţia în care se constată că imobilul a fost preluat cu titlu valabil, A.V.A.S. să fie obligată la restituirea contravalorii terenului.
- Tribunalul Alba nu avea competenţa materială în soluţionarea capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
- Au fost încălcate dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele de fapt şi drept pe care se sprijină.
- Raportul de expertiză efectuat în cauză atestă că terenul pentru care s-a dispus restituirea este integral ocupat fie cu construcţii, fie cu alte mijloace fixe necesare bunei desfăşurări a activităţii, iar retrocedarea ar scinda efectiv activitatea societăţii, paralizând astfel buna desfăşurare a activităţii.
Examinând Decizia prin prisma criticilor formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte a reţinut următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.
În speţa supusă analizei, instanţa de judecată nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt, în sensul că nu a făcut nici un fel de referire – când a dispus restituirea în natură a imobilului – cu privire la concluziile raportului de expertiză prin care expertul menţionează că, nu se poate pronunţa, în ceea ce priveşte, suprafeţele de teren ce pot fi restituite, astfel încât, să nu impieteze buna desfăşurare a activităţii societăţii conform obiectului său de activitate.
Cum, şi recurenta susţine constant, atât prin apărările făcute, cât şi prin motivele de recurs, că „suprafaţa de teren revendicată este o fâşie care tranzitează incinta societăţii cu o suprafaţă de 1815 mp" şi că retrocedarea acesteia ar paraliza buna desfăşurare a activităţii, instanţa era obligată să clarifice pe deplin aceste aspecte.
Constatarea faptelor este atributul exclusiv al instanţelor de fond, iar sub acest aspect, hotărârea judecătorească, trebuie motivată cu suficientă claritate, cu trimiterea la probatoriul administrat.
Or, în speţă împrejurările de fapt ale cauzei, nu au fost pe deplin stabilite, instanţa nu a lămurit pe deplin, dacă imobilul supus analizei poate fi restituit în natură, fără a afecta buna desfăşurare a activităţii societăţii.
Pentru aceste motive se impune ca instanţa de trimitere să ordone refacerea expertizei în sensul celor mai sus arătate.
Aşa fiind, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa Decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC E. E. SA, filiala Alba Iulia, împotriva deciziei civile nr. 24 A din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 444/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 440/2010. Civil → |
|---|
