ICCJ. Decizia nr. 4485/2010. Civil. Contestaţie decizie de pensionare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4485/2010
Dosar nr. 8362/97/2008
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 8362/97/2008, reclamantul B.V. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara - Deva solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată:
- să efectueze calculul corect al pensiei în temeiul art. 20, 77 şi 78 din Legea nr. 19/2000, prin împărţirea punctajului total obţinut la 20 de ani, rezultând o pensie de 2.014,73 RON, pe care este îndreptăţit să o primească începând cu 01 iulie 2005; să plătească suma de 19.000 RON cu titlu de restanţă la pensie plus dobânda practicată de Banca Naţională a României; să efectueze calculul pensiei în temeiul art. 10, 11, 12, 16 şi 65 alin. (2) din Legea nr. 3/1977, în cazul în care pârâta refuză calculul pensiei astfel cum s-a solicitat la pct. 1; la restituirea sumelor de bani din urmă, raportat la o pensie de 4.044,72 RON lunar, la cursul de schimb RON/dolar comunicat de Banca Naţională a României la data de 08 noiembrie 1986.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut în esenţă că pensia care i se cuvine de drept conform Legii nr. 19/2000 nu s-a putut şi nu se poate calcula până când se va lua o hotărâre de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a obliga angajatorul la eliberarea adeverinţei cu salariul brut individual pe perioada 21 februarie 1952-01 iulie 1955, salariul brut din statele de plată, luat neoficial, fiind de 550 RON pe lună. A mai susţinut reclamantul că O.U.G. nr. 19/2007 nu a rezolvat în totalitate problema referitoare la punctajul anual ci la punctajul mediu anual, iar în ceea ce priveşte perioada 01 august 1958-01 august 1959, perioadă ce a reprezentant pensie de boală din armată, se judecă la Tribunalul Bucureşti, în aceste condiţii petentul a susţinut că se vede obligat să conteste deciziile de pensie comunicate de Casa de Pensii Hunedoara.
În ceea ce priveşte reactualizarea pensiilor, a arătat reclamantul că deşi în luna octombrie 2008 a fost majorat punctul de pensie cu 12 procente, în realitate punctajul anual nu a crescut, iar în luna noiembrie nu a primit pensie majorată.
Acţiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 159 din Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinare Casa Judeţeană de Pensii a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, constând în sentinţa civilă nr. 299/LM/2007 pronunţată în dosarul Tribunalului Hunedoara nr. 9215/97/2006, irevocabilă prin decizia civilă nr. 743/2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia. S-a mai invocat faptul că prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1180/97/2007, petentul a contestat decizia nr. 45127 din 27 noiembrie 2006, solicitând recalcularea pensiei în baza Legii nr. 19/2000 şi împărţirea punctajului realizat la 20 de ani. Acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 715/LM/2007 iar recursul s-a respins prin decizia civilă nr. 744 din 04 septembrie 2008 pronunţată de către Curtea de Apel Alba-Iulia.
Un alt dosar prin care reclamantul a contestat decizia nr. 45127 din 08 noiembrie 1986 emisă la 22 aprilie 2006, sub aspectul valorificării perioadei de stagiu militar, precum şi ale adeverinţelor prezentate, a fost soluţionat prin respingerea acţiunii reclamantului prin sentinţa civilă nr. 530/LM/2006 a Tribunalului Hunedoara, acest dosar fiind în prezent pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia (Dosar nr. 120/97/2006).
Raportat la cele precizate pârâta a susţinut că există identitate de părţi, obiect şi cauză fiind incidente dispoziţiile ait. 1201 C. civ.
În ceea ce priveşte precizările de acţiune depuse de reclamant la termenul din 25 iunie 2009 s-a arătat că acestea sunt prescrise în totalitate raportat la art. 187 din Legea nr. 19/2000 şi ale Decretului nr. 167/1958.
Prin sentinţa civilă nr. 1318/LM/2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 8362/97/2008, s-a respins acţiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul B.V. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut excepţia autorităţii de lucru judecat conform art. 1201 C. civ. prin prisma sentinţelor civile nr. 530/LM/2006, 299/LM/2007 şi 715/LM/2007 ale Tribunalului Hunedoara, în ceea ce priveşte cererile de utilizare la stabilirea pensiei a unui stagiu de 30 ani în loc de 20 ani şi al nevalorificării stagiului militar şi al unor adeverinţe, cât şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune raportat la prevederile art. 187 din Legea nr. 19/2000 şi ale Decretului nr. 167/1958, pentru sumele de bani pretinse pentru anii 1986-2005.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.V., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate şi pe fond admiterea acţiunii, cu plata cheltuielilor de judecată începând cu dosarele: 10620/2004, 9215/97/2006, 5469/2006, 120/97/2007, 2034/97/2008, 1470/97/2008 şi 8362/97/2008, 5476/2006, 1180/97/2007.
În expunerea de motive arată că intimata nu a respectat prevederile Legilor nr. 19/2000 şi 3/1977 la calculul pensiei sale, sens în care precizează că s-a şi adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Susţine apoi că urmare a unui calcul greşit al pensiei, Q.P. i-a reţinut ilegal în intervalul decembrie 1999-decembrie 2002 suma de 6.500.000 RON, întrucât ar 11 trebuit să aibă o pensie de 11.872.000 RON la 01 iulie 2005.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinare, intimata Q.P. Hunedoara a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât şi din oficiu potrivit art. 3041 C. proc. civ., Curtea a apreciat recursul de faţă ca nefondat, şi l-a respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut următoarele:
Instanţa de fond, în motivarea hotărârii, a reţinut incidenţa a 2 excepţii, cea a autorităţii de lucru judecat şi prescripţia dreptului material la acţiune, care au făcut de prisos judecarea în fond a pricinii.
Din motivele de recurs expuse de recurent nu reiese a se aduce vreo critică hotărârii atacate în această privinţă, acesta referindu-se doar la greşita calculare a pensiei, cu ignorarea legilor în vigoare, în intervalul decembrie 1999-decembrie 2005.
Insă faţă de obiectul acţiunii introductive de instanţă şi soluţia pronunţată de instanţa de fond, s-a apreciat că aceasta este legală şi temeinică, prin corecta reţinere a celor 2 excepţii.
Recurentul a mai criticat calculul pensiei, cu tot ceea ce implică el (punctaj mediu anual, cuantum, dispoziţii legale aplicabile, etc.), nevalorificarea de adeverinţe, utilizarea stagiului complet de cotizare de 30 ani şi nu de 20 ani, aspecte ce au fost soluţionate prin finalizarea Dosarelor nr. 120/97/2006, 9215/97/2006 şi 1180/97/2007, toate ale Tribunalului Hunedoara, aşa încât dispoziţiile art. 1201 C. civ. sunt pe deplin aplicabile în speţă.
De asemenea, şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune a fost corect soluţionată de instanţa de fond prin prisma dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958 şi cele ale art. 187 din Legea nr. 19/2000, având în vedere că pretenţiile băneşti solicitate în cauză vizează ca an de debut anul 1986 şi până în 2005, iar acţiunea a fost introdusă la instanţă abia la 28 noiembrie 2008, deci perioada vizată depăşeşte cu mult cei 3 ani anteriori promovării acţiunii, deci nu sunt respectate dispoziţiile legale anterior menţionate.
Cu privire la solicitarea recurentului de a i se acorda cheltuielile de judecată efectuate în mai multe dosare enumerate, nici această cerere nu a fost privită ca admisibilă, fiind vorba de un petit nou formulat în recurs, iar nefăcând obiectul judecăţii instanţei de fond, nu poate face nici obiectul de analiză al instanţei de control judiciar.
Faţă de aceste aspecte, soluţia instanţei de fond se priveşte a fi legală şi temeinică, la adăpost de criticile formulate.
Împotriva deciziei civile nr. 1272/2009 a Curţii de Apel Alba Iulia a declarat recurs numitul B.V., susţinând greşita respingere a contestaţiei sale privind calculul pensiei prin majorarea punctului de pensie mediu anual de 50% conform O.U.G. nr. 100/2008.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce succed:
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
În conformitate cu art. 299, coroborate cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Aşa cum asemenea drept este unic epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Hotărârea recurată este irevocabilă, pronunţată de o instanţă de recurs, astfel că recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi va fi respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.V. împotriva deciziei civile nr. 1272 din 03 decembrie 2009 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4510/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 4484/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
