ICCJ. Decizia nr. 4658/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4658/2010
Dosar nr. 1330/89/2007
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 265 din 04 martie 2009, Tribunalul Vaslui a respins acţiunea reclamantei C.M., prin procurator F.V., în contradictoriu cu Primarul municipiului Bârlad, privind pronunţarea unei hotărâri care să constituie actul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 289 mp situat în Bârlad, judeţul Vaslui.
S-a reţinut că, prin notificarea înregistrată la Prefectura Municipiului Vaslui sub nr. 301/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură şi despăgubiri pentru diferenţă, pentru imobilul situat în Bârlad, jud. Vaslui, format din locuinţă şi teren aferent.
În urma analizării notificării, s-a constatat că reclamanta este proprietara imobilului în litigiu, format din construcţii cu destinaţia locuinţă şi teren în suprafaţă de 280 mp, trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 297 din 07 decembrie 1987.
Deoarece s-a constatat că locuinţă a fost demolată, iar terenul în suprafaţă de 280 mp este ocupat de un bloc de locuinţe şi lucrări de sistematizare aferente, pârâtul, prin dispoziţia nr. 1993 din 29 decembrie 2004, i-a propus reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare sau acţiuni în valoare de 98.882.682 lei.
Reclamanta nu a contestat această dispoziţie în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului Bârlad sub nr. 2059 din 24 ianuarie 2005 exprimându-şi acordul cu oferta primarului referitoare la acordarea de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital în valoare de 98.882.682 lei.
Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, reclamanta a formulat o nouă notificare, înregistrată sub nr. 200/2005 prin care a solicitat restituirea în natură a terenului aferent. Primarul i-a comunicat reclamantei că imobilul respectiv a făcut obiectul dispoziţiei nr. 1993/2004 a Primarului Municipiului Bârlad, care i-a fost comunicată şi împotriva căreia a avut posibilitatea formulării contestaţiei în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Instanţa a reţinut că atât timp cât imobilul în cauză a făcut deja obiectul unei dispoziţii a primarului, care nu a fost contestată şi cu care reclamanta a fost de acord, aceasta nu mai poate face obiectul unei noi notificări.
Prin Legea nr. 247/2005 nu s-a reglementat repunerea proprietarilor în termenul de 6 luni de formulare a notificărilor.
Prin Decizia civilă nr. 177 din 11 noiembrie 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, au fost avute în vedere, în esenţă, aceleaşi considerente de fapt şi de drept reţinute de prima instanţă, cu precizarea că modificările şi completările aduse Legii nr. 10/2001 nu se referă la art. 21 care prevede că înregistrarea notificării trebuie să aibă loc în termenul prevăzut de acest text de lege.
Mai mult, s-a reţinut că, în cauză, nu îşi găsesc aplicabilitatea nici dispoziţiile art. II din Legea nr. 247/2005 la care a făcut referire apelanta-reclamantă, dispoziţii care reglementează posibilitatea atacării în instanţă în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii a dispoziţiilor având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea 10/2001, emise până la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 şi nevalorificate. Aşa cum reiese din economia dosarului, dispoziţia nr. 1993 a fost emisă în 2004 şi nu a fost contestată în termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea 10/2001.
Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 4 ianuarie 2010, reclamanta C.M.E., prin care a criticat-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Pe temeiul dispoziţiilor art. 304 alin. (9) C. proc. civ., s-a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a calificat recursul declarat ca fiind apel, în condiţiile în care recurenta a înţeles să invoce dispoziţiile art. II din Titlul I - Modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 - al Legii nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Al doilea motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 1 - instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale - din moment ce instanţa anterioară a calificat în mod greşit recursul ca fiind apel, cu consecinţe evidente şi în privinţa compunerii completului de judecată.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ. - în mod greşit, instanţa de apel a calificat recursul declarat ca fiind apel - nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin notificarea înregistrată sub nr. 301/2001, reclamanta a solicitat restituirea în natură, şi despăgubiri pentru diferenţă, pentru imobilul situat în Bârlad, jud. Vaslui.
S-a constatat că reclamanta este proprietara imobilului în litigiu, trecut în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 297 din 07 decembrie 1987, respectiv că locuinţă a fost demolată, iar terenul în suprafaţă de 280 mp este ocupat de un bloc de locuinţe şi lucrări de sistematizare aferente.
În aceste condiţii, pârâtul, prin dispoziţia nr. 1993 din 29 decembrie 2004, i-a propus reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare sau acţiuni în valoare de 98.882.682 lei.
Reclamanta nu a contestat această dispoziţie în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, mai mult prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului Bârlad sub nr. 2059 din 24 ianuarie 2005, aceasta şi-a exprimat acordul cu oferta primarului referitoare la acordarea de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital în valoare de 98.882.682 lei.
Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, reclamanta a formulat o nouă notificare, înregistrată sub nr. 200/2005, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului aferent, respectiv o nouă acţiune în justiţie întemeiată pe dispoziţiile de drept substanţial ale art. 10 din Legea nr. 10/2001, modificate.
În drept, potrivit art. II din Titlul I - Modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 - al Legii nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, (1) Deciziile sau dispoziţiile ori, după caz, ordinele conducătorilor autorităţilor administraţiei publice centrale, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse de prezentul titlu, emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi nevalorificate, pot fi atacate la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi; (2) Hotărârea pronunţată de prima instanţă poate fi atacată cu recurs la curtea de apel.
Rezultă cu evidenţă că situaţia imobilului în litigiu, clarificată şi redată ca atare în expunerea de motive a hotărârilor pronunţate, nu intră sub incidenţa dispoziţiei legale sus-menţionate - art. 16 alin. (1), cu modificările aduse de acest titlu - întrucât nu se încadrează în ipoteza imobilelor afectate exclusiv şi nemijlocit activităţilor de interes public, de învăţământ, sănătate, ori social-culturale.
Pe de altă parte, pentru a valorifica dispoziţiile art. II din Titlul I al Legii nr. 247 din 19 iulie 2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, recurenta-reclamanta trebuia să se conformeze procedurii instituite şi să solicite reanalizarea dispoziţia nr. 1993 din 29 decembrie 2004, în termenul prescris de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii, situaţie care nu se regăseşte în cauză - reclamanta, în fapt, a formulat o nouă notificare, respectiv un petit al acţiunii introductive de instanţă, fundamentându-şi noua pretenţie (obligarea pârâtului să emită un titlu de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 280 mp) pe dispoziţiile de drept substanţial ale art. 10 din Legea nr. 10/2001, astfel cum acestea au fost modificate.
Cât timp litigiul dedus judecăţii nu s-a întemeiat la momentul învestirii pe dispoziţiile legale sus-menţionate, ci pe dispoziţiile modificate - art. 10 din Legea nr. 10/2001 - ale legii speciale de reparaţie civilă, în procedura de drept comun instituită de acest act normativ, în mod corect instanţa anterioară a calificat recursul declarat ca fiind apel.
Al doilea motiv de recurs susţinut din perspectiva dispoziţiilor art. 304 pct. 1 - instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale - nu este întemeiat, întrucât compunerea completului de judecată, în circumstanţele de fapt şi de drept clarificate anterior, a respectat dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, pe temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul reclamantei C.M.E. împotriva deciziei nr. 177 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.M.E. împotriva deciziei nr. 177 din 11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4681/2010. Civil. Expropriere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4648/2010. Civil. Plângere împotriva... → |
|---|
