ICCJ. Decizia nr. 4712/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4712/2010
Dosar nr. 10149/280/2008
Şedinţa publică din 27 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 30 octombrie 2008 sub nr. 10149/280/2008, reclamantul Municipiul Piteşti a chemat în judecată pe pârâta SC D.S. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 154.720,8 mp, situat în comuna Bradu-C.S., judeţul Argeş şi să se dispună rectificarea înscrierilor în cartea funciară făcute de SC D.S. SA.
In motivarea acţiunii s-a arătat, în esenţă, că prin HG nr. 104/2002 s-a aprobat trecerea centralei electrice din domeniul privat al statului în domeniul public al municipiului Piteşti, iar prin încheierea din data de 28 septembrie 2005 s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului. S-a mai arătat că, în mod nelegal, s-a dispus adjudecarea bunului în favoarea pârâtei SC D. SA, în contul creanţei pe care o deţine împotriva debitoarei SC T. SA.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a arătat că la data executării silite imobiliare asupra terenului în litigiu, potrivit extrasului de pe cartea funciară nr. 1986 N, nr. cadastral 1155, proprietar al terenului era debitoarea SC T. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 7683 din 9 decembrie 2008, Judecătoria Piteşti, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Argeş.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei din urmă instanţe la data de 18 ianuarie 2009.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 85 din 5 mai 2009, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
In cadrul acţiunii în revendicare, reclamantul are obligaţia să dovedească existenţa dreptului său de proprietate pe care îl pretinde.
In lipsa acestei dovezi, pârâtul nu poate fi obligat să-şi dovedească el titlul său de proprietate, deoarece legea ocroteşte posesia independent de vreo dovadă a dreptului ce pretinde a se manifesta prin ea. Prin urmare, atâta timp cât reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate, acţiunea în revendicare trebuie să fie respinsă. De asemenea, potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, „dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul", prezumându-se potrivit art. 1899 alin. (2) C. civ., dobândire cu bună-credinţă a dreptului real înscris în cartea funciară.
S-a constatat că, deşi reclamantul Municipiul Piteşti a arătat că are calitatea de proprietar a suprafeţei 154.720,8 mp, situată în comuna Bradu - C.S., judeţul Argeş, nu s-a făcut o astfel de dovadă a dreptului de proprietate.
Astfel, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 6590 din 11 septembrie 2001, proprietatea asupra terenului în litigiu (172.585, 52 mp, în fapt 154.458,04 mp potrivit documentaţiei cadastrale nr. 1301 din 31 martie 2003) a aparţinut iniţial SC T. SA Bucureşti.
Potrivit art. 1 din HG nr. 104/2002, s-a dispus trecerea centralelor electrice de termoficare din Piteşti din domeniul privat al statului în domeniul public al municipiului Piteşti.
Aşadar, prin dispoziţia legală menţionată s-a dispus doar asupra transferului dreptului de proprietate asupra centralelor electrice de termoficare (privite ca şi construcţii), nedispunându-se un transfer al dreptului de proprietate şi asupra activelor aferente acestor centrale electrice de termoficare, active în care sunt incluse şi activele aferente.
O astfel de concluzie este dedusă din faptul că prin art. 2 din OUG nr. 78/2002 s-a dispus că activele şi pasivele aferente centralelor termice şi electrice de termoficare se preiau în evidenţele contabile ale societăţilor comerciale înregistrate potrivit art. 1, respectiv a celor înfiinţate de către consiliile judeţene şi locale prevăzute de lege, inclusiv de Consiliul Local al municipiului Piteşti.
In concluzie, potrivit dispoziţiei legale menţionate, transferul dreptului de proprietate asupra activelor aferente SE Piteşti (prevăzută în anexa la OUG nr. 78/2002, poziţia 11), inclusiv a terenului aferent, teren ce face obiectul prezentului litigiu, s-a realizat în favoarea societăţii comerciale ce urma a fi înfiinţată de către Consiliul Local al municipiului Piteşti, respectiv a SC T. SA, fiind înscris dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea SC T. SA potrivit încheierii nr. 10 din 28 octombrie 2005, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară pentru informare.
Tribunalul a apreciat că împrejurarea că protocolul de predare-preluare a centralelor electrice de termoficare nr. 20628 din 7 octombrie 2002 (f.18), anexa nr. 4 (f. 36) şi actului adiţional nr. 1 (f. 11, dosar nr. 10149/280/2008), care au prevăzut că, Consiliul Local al Municipiului Piteşti a preluat în calitate de „primitor", suprafaţa de teren de 172.585,52 mp, aferentă C.S. Piteşti, cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 6590/2001, nu este de natură a justifica apărarea reclamantului potrivit căreia a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului menţionat, întrucât Consiliul Local al municipiului Piteşti a încheiat acest protocol în calitate de mandatar legal al SC T. SA, care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent centralei electrice C.S. Piteşti, în baza art. 2 din OUG nr. 78/2002, în timp ce Municipiul Piteşti a dobândit dreptul de proprietate doar asupra centralei electrice C.S. Piteşti potrivit HG nr. l04/2002.
Având în vedere că reclamantul Municipiul Piteşti nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, tribunalul, în baza art. 480 C. civ. raportat la art. 2 din OUG nr. 78/2002, a respins acţiunea în revendicare, ca neîntemeiată.
De asemenea, având în vedere că potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, republicată, rectificarea cărţii funciare se poate dispune doar în situaţia în care prin hotărâre judecătorească se constată că înscrierea nu a fost valabilă şi având în vedere că la data adjudecării bunului în litigiu calitatea de proprietar al terenului în litigiu aparţinea debitoarei SC T. SA, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de rectificare a cărţii funciare privind imobilul în litigiu.
Împotriva menţionatei sentinţe a formulat si motivat apel, în termen legal, reclamantul Municipiul Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In motivarea apelului, reclamantul a susţinut că instanţa de fond a respins acţiunea, fără a ţine cont de înscrisurile aflate la dosar, din care rezultă că titular al dreptului de proprietate al terenului în litigiu este Municipiul Piteşti. Aceste acte sunt procesul-verbal încheiat la data de 10 octombrie 2002, cu referire la anexa nr. 4 şi a actului adiţional nr. 1 la protocolul de predare-primire nr. 20268 din 7 octombrie 2002 şi protocolului din data de 24 ianuarie 2003.
In baza acestor documente prin încheierea nr.10 din data de 28 septembrie 2005, din dosarul nr. 10/2005 s-a admis cererea de intabulare formulată pentru imobilul C.S., dispunându-se intabularea dreptului de proprietate pentru reclamant şi a dreptului de administrare pentru SC T. SA.
Reclamantul a solicitat admiterea apelului şi pe fond admiterea acţiunii.
Pârâta SC G.D.F.S.E. R. SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
Prin Decizia nr. 1631 A din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins apelul reclamantului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1169 C. civ., cel care face o propunere înaintea judecăţii, trebuie să o dovedească.
Reclamantul, fiind cel care a declarat procesul, este ţinut să dovedească pretenţia sa, că este proprietarul acelui imobil.
In favoarea reclamantului operează, o prezumţie relativă de proprietate. Rezultă că în condiţiile în care reclamantul nu face dovada dreptului său de proprietate, ca în speţa de faţă, acţiunea în revendicare trebuie respinsă. Este edificator în acest sens Protocolul nr. 20628 din 7 octombrie 2002, de predare-preluare a C.E.T. Piteşti Sud I, Piteşti Găvana şi Piteşti Sud II din patrimoniul SC T. SA, „în administrarea" Consiliului Local al Municipiului Piteşti, judeţul Argeş (f 18, dosar fond), cât şi actul adiţional nr. 1 (f. 11, dosar nr. 10149/280/2008) unde s-a prevăzut că, Consiliul Local al Municipiului Piteşti, a preluat în calitate de „primitor" suprafaţa de 172.585,52 mp, suprafaţă C.E.T. Sud I Piteşti.
Întrucât reclamantul nu a putut dovedi proprietatea asupra terenului în condiţiile art. 480 C. civ., instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinica.
Decizia a fost atacată cu recurs de reclamantul Municipiul Piteşti prin Primar care a invocat, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8şi 9 C. proc. civ.
Fără a dezvolta separat aceste motive, recurentul a arătat că Decizia este criticabilă sub aspectul lipsei motivelor pe care se întemeiază, greşitei interpretări a actelor deduse judecăţii, fiind schimbat înţelesul acestora, precum şi aspectul greşitei aplicări a legii.
Astfel se susţine că instanţa de apel a făcut o motivare sumară şi neconcludentă ignorând documentele ce fac dovada dreptului de proprietate cât şi temeiul legal invocat reiterând totodată motivele arătate în apel.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte, reţine următoarele:
Motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. au fost indicate numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nicio critică ce se poate circumscrie ipotezelor pe care aceste motive le reglementează - nemotivarea hotărârii atacate, motivarea contradictorie ori străină de natura pricinii, respectiv interpretarea greşită a actului juridic (iar nu a actelor ca înscrisuri probatorii) deduse judecăţii.
Critica susceptibilă de încadrare în dispoziţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu este însă fondată.
Astfel, instanţele de fond au stabilit corect că reclamantul nu a dovedit calitatea de proprietar asupra terenului revendicat, astfel că dispoziţiile art. 480 C. civ. raportat la art. 2 din OUG nr. 78/2002, justifică pe deplin, în drept, soluţia respingerii cererii în revendicare.
Reclamantul invocă faptul că a dobândit proprietatea asupra imobilului revendicat în baza protocolului de predare-preluare a centralelor electrice de termoficare nr. 20628 din 7 octombrie 2002, anexa nr. 4 şi actului adiţional nr. 1 care au prevăzut faptul că, Consiliul Local al Municipiului Piteşti a preluat în calitate de „primitor", suprafaţa de teren de 172.585,52 mp, aferentă CS Piteşti, cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 6590/2001.
Ori, această împrejurare nu este de natură a justifica apărarea reclamantului potrivit căreia a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului menţionat, întrucât Consiliul Local al municipiului Piteşti a încheiat acest protocol în calitate de mandatar legal al SC T. SA, care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului aferent centralei electrice C.S. Piteşti, în baza art. 2 din OUG nr. 78/2002, în timp ce Municipiul Piteşti a dobândit dreptul de proprietate doar asupra centralei electrice C.S. Piteşti potrivit HG nr. 104/2002.
Deci, cu privire la suprafaţa de 154.720,8 mp, situată în comuna Bradu - C.S. judeţul Argeş, reclamantul, nu a făcut dovada dreptului de proprietate astfel cum o impun dispoziţiile art. 1169 C. civ., potrivit cărora cel care face o propunere înaintea judecăţii, trebuie să o dovedească.
Reclamantul, fiind cel care a declarat procesul, era ţinut să dovedească pretenţia sa, că este proprietarul acelui imobil.
Reţinând, aşadar, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectul contestat, şi că, astfel nu sunt îndeplinite condiţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi îl va respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Municipiul Piteşti prin Primar împotriva deciziei nr. 163/A din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4713/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4693/2010. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
