ICCJ. Decizia nr. 4693/2010. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4693/2010
Dosar nr. 7912/1/2002
Nr. vechi 5657/2002
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele:
La data de 18 decembrie 2002 a fost înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, recursul declarat de reclamantul D.N.S. şi intervenientul G.I.I. împotriva deciziei nr. 359/A din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Prin Decizia menţionată a fost menţinută sentinţa nr. 1109 din 11 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sentinţă prin care au fost respinse, ca nefondată, acţiunea principală formulată de reclamantul D.N.S., precum şi cererea de intervenţie în interes propriu introdusă de G.I.I.
Reclamantul D. solicitase a se constata că imobilul din a fost eronat şi abuziv trecut în listele anexă la Decretul nr. 92/1950, precum şi retrocedarea acestui imobil, prin reconstituirea dreptului său de proprietate.
Prin cererea de intervenţie în interes propriu şi în interesul reclamantului, intervenientul G.I.I. a arătat că o cotă indiviză de ⅓ din imobilul în litigiu îi aparţine, fiind moştenită de la autorii săi.
Investită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de şedinţă din 30 ianuarie 2004, suspendarea judecării recursului, în baza dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10 / 2001, la cererea recurentului D., formulată în nume propriu şi în calitate de mandatar al recurentului G. (cnf. procurii speciale, autentificată, de la fila 12 din dosarul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, nr. 2801/2001).
După această măsură a instanţei, părţile nu au mai săvârşit nici un act de procedură în vederea reluării judecăţii, iar la data de 29 aprilie 2010, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării.
Preparatoriu, faţă de lipsa de la dosar a unor date privind procedura întemeiată pe Legea nr. 10 / 2001, recurenţilor li s-au solicitat relaţii privind stadiul de soluţionare a notificării.
Urmare a acestei solicitări, recurentul D. a depus la dosar dispoziţia nr. 3039 din 31 mai 2004 prin care s-a dispus, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului în litigiu, situat în Bucureşti, sector 1, precum şi procesul-verbal din 12 iulie 2004 prin care imobilul respectiv a fost predat recurenţilor de către C.G.M.B.-A.F.I.
Examinând incidentul invocat din oficiu, Înalta Curte urmează să constate că este întemeiat.
Astfel, măsura de suspendare a judecăţii s-a dispus la 30 ianuarie 2004, în vederea soluţionării pretenţiilor asupra imobilului în litigiu în procedura reglementată de Legea nr. 10/2001.
Demersurile întreprinse de reclamanţi în temeiul acestei legi speciale de reparaţie intrată în vigoare după introducerea acţiunii de faţă, au fost finalizate, în sensul restituirii în natură a imobilului, prin dispoziţia nr. 3039 din 31 mai 2004 şi predarea imobilului reclamanţilor la 12 iulie 2004.
Considerând că a avut loc o suspendare a cursului perimării în sensul art. 250 alin. (1) C. proc. civ., cât timp s-a desfăşurat etapa administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, se constată că termenul de când se poate aprecia că pricina a rămas în nelucrare din vina părţii începe să curgă cel mai târziu de la 12 iulie 2004, data la care a dispoziţia de restituire în natură a fost pusă în executare.
Aşa fiind, Înalta Curte constată incidente în speţă dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuite şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an" şi cele ale art. 252 alin. (1) „perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate".
Din cele constatate pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, reţinute în precedent, reiese că judecata recursului a rămas în nelucrare mai mult de un an.
In consecinţă, prin aplicarea dispoziţiilor procedurale menţionate, această atitudine procesuală culpabilă a părţilor va fi sancţionată prin constatarea perimării cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul D.V.N.S. şi intervenientul G.I.I. împotriva deciziei nr. 359 / A din 30 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4712/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4685/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
