ICCJ. Decizia nr. 4692/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4692/2010
Dosar nr. 1899/1/2001
nr. vechi 2118/2001
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 21 din 6 martie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 1243/2001, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către reclamanţii C.F., C.M.A., C.M.A.D., C.M.E.I. împotriva Sentinţei civile nr. 343 din 9 noiembrie 2000 pronunţate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul - pârât Consiliul Local al Municipiului Ploieşti.
Pentru a pronunţa această decizie, s-a reţinut, în esenţă, că, în mod corect, a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată, în condiţiile în care nu a fost dovedită îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994 pentru restituirea în natură a unui teren expropriat.
Împotriva deciziei menţionate, au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 11 C. proc. civ., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 2118/2001 (renumerotat 1899/1/2001).
La termenul de judecată din 16 ianuarie 2002, această instanţă a dispus suspendarea judecării recursului, în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, măsură menţinută la termenul din 9 iunie 2006, când recurenţii au adus la cunoştinţa instanţei faptul că dosarul având ca obiect contestaţia împotriva Dispoziţiei nr. 596 din 2 februarie 2006, emise de Primarul municipiului Ploieşti în temeiul Legii nr. 10/2001, privind terenul în litigiu, a fost înregistrat sub nr. 1851/2006 la Tribunalul Prahova.
La data de 3 iunie 2010, cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea discutării excepţiei de perimare a recursului, rezultând, din verificările efectuate în portalul instanţelor de judecată şi în evidenţele Tribunalului Prahova, că dosarul indicat de recurenţi a fost soluţionat, aceştia renunţând la judecată; totodată, instanţa respectivă a comunicat încheierea din 1 octombrie 2007 prin care s-a luat act de renunţarea la judecată, precum şi că împotriva acestei încheieri nu a fost declarat recurs.
La termenul de judecată din 24 septembrie 2010, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei perimării.
Faţă de prevederile art. 248 C. proc. civ., Curtea urmează a constata perimarea recursului pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an.
Din înscrisurile existente la dosar, rezultă că la termenul de judecată din 16 ianuarie 2002, judecarea cauzei a fost suspendată în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001, iar dosarul în considerarea căruia pricina a fost suspendată a fost soluţionat irevocabil la data de 1 octombrie 2007.
De la acea dată, părţile ar fi trebuit să solicite repunerea prezentei cauze pe rol, în temeiul art. 245 pct. 1 C. proc. civ., ceea ce nu s-a întâmplat, iar cauza a rămas în nelucrare, în condiţiile în care niciuna dintre părţi nu a înţeles să efectueze vreun act de procedură din care să rezulte intenţia de a continua judecata.
Astfel, instanţa constată îndeplinite condiţiile art. 248 C. proc. civ., în sensul perimării cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii C.F., C.M.A., C.M.A.D., C.M.E.I. împotriva Deciziei nr. 21 din 6 martie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2010.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4691/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4694/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
