ICCJ. Decizia nr. 4711/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4711/2010
Dosar nr. 2382/105/2008
Şedinţa publică din 27 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2651 din 22 octombrie 2008 a Tribunalului Ploieşti s-a respins acţiunea reclamantei M.V. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă şi a fost obligată reclamanta la 700 de lei cheltuieli de judecată faţă de pârâţii V.F. şi M.I.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că acţiunea în revendicare este mijlocul procesual prin care proprietarul neposesor urmăreşte dobândirea bunului de la posesorul neproprietar, iar pentru promovarea acestei acţiuni, reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat sau succesorul fostului proprietar deposedat abuziv.
Din actele prezentate de către reclamantă, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine calitatea de moştenitor a acesteia a pretinsului său autor, A.S.U. (ulterior S.), existând inadvertenţe între extrasul din matricola botezaţilor de la fila 26, din care rezultă că acesta a fost născut la data de 10 august 1897 şi adeverinţa de la fila 119 eliberată de către Primăria comunei Bogata, prin care se certifică că în Registrul de Stare Civilă, S.A. a fost născut la data de 11 august 1897.
Totodată, instanţa a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada, printr-un certificat de moştenitor, a calităţii sale şi nici nu a depus acte de proprietate din care să rezulte că la momentul trecerii în proprietatea statului a bunurilor revendicate, acestea ar fi aparţinut pretinsului său autor.
Faţă de faptul că reclamanta nu a făcut dovada calităţii sale procesuale active, instanţa a apreciat că nu mai este necesară pronunţarea pe celelalte excepţii invocate de pârâţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta M.V. şi a formulat cerere de aderare la apel pârâta SC M.C. SRL.
Astfel prin Decizia civilă nr. 176 din 3 noiembrie 2009 a curţii de Apel Ploieşti s-a admis atât apelul reclamantei cât şi cererea de aderare la apel s-a desfiinţat hotărârea primei instanţe şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţiile invocate de intimaţii SC M.C. SRL şi M.I., respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active a apelantei şi a inadmisibilităţii apelului, s-a reţinut că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, întrucât, deşi cererea de apel este formulată de M.N., aceasta constituie doar o greşeală materială, care urmează a fi remediată conform dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii apelului pe motiv că M.N. nu a fost parte în litigiul de la Tribunalul Prahova, Curtea va reţine că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, aşa cum s-a mai arătat, este vorba de o eroare materială cu privire la prenumele apelantei, şi nu este vorba de o altă persoană.
Referitor la primul motiv de apel, că s-a încălcat dreptul la apărare, pe motiv că nu i s-a comunicat întâmpinarea şi încheierea de şedinţă ce a stat la baza punerii în discuţie a excepţiilor, astfel că s-au încălcat dispoziţiile art. 92 C. proc. civ., Curtea va respinge această critică, ca nefondată, întrucât acest text de lege se referă la înmânarea citaţiei, precum şi la comunicarea actelor de procedură.
Pe de altă parte, din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că apelanta a fost citată la instanţa de fond, aceasta neavând obligaţia de a-i comunica întâmpinarea şi încheierea de şedinţă, întrucât codul de procedură civilă nu prevede o asemenea obligaţie din partea instanţei.
Motivul de apel ce vizează faptul că instanţa de fond a trecut la judecarea cauzei şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active, neacordând un termen în dovedirea calităţii sale procesuale, s-a reţinut că această critică este fondată, întrucât instanţa de fond era obligată să pună în vedere apelantei – reclamante să-şi dovedească calitatea de moştenitor al autorului său.
Procedând în acest fel, instanţa de fond a soluţionat cauza fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce atrage, potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la prima instanţă.
În ceea ce priveşte critica apelantei, ce vizează cheltuielile de judecată solicitate de pârât şi admise de instanţă, pe motiv că sunt disproporţionate, urmează ca instanţa de trimitere să aibă în vedere dispoziţiile art. 274 alin. (2) C. proc. civ.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimaţilor SC M.C. SRL şi M.I., urmează să fie avută în vedere de instanţa de fond atunci când va soluţiona cauza, având în vedere probele ce se vor administra.
Referitor la cererea de aderare la apel formulată de SC M.C. SRL, curtea va reţine că această cerere este fondată, întrucât, la fila 67 din dosarul de fond, s-au depus factura şi chitanţa de plată a onorariului de avocat.
Plata cheltuielilor de judecată de către apelanţi, a fost solicitată prin concluziile scrise, motiv pentru care, instanţa de fond nu s-a pronunţat pe acest capăt de cerere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâta SC M.C. SRL şi M.I. solicitând în principal modificarea hotărârii instanţei de apel în sensul constatării faptului că reclamanta M.V. a renunţat la judecarea apelului, iar în subsidiar s-a solicitat modificarea hotărârii instanţei de apel în sensul respingerii apelului reclamantei M.V. şi a admiterii cererii de aderare la apel formulată de SC M.C. SRL.
Astfel criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, prin reţinerea faptului că nu s-a cercetat fondul cauzei.
Se mai susţine că instanţa de apel a fost într-o eroare deoarece a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Prin sentinţa de trimitere a cauzei spre rejudecare nu s-a pronunţat asupra competenţei materiale a instanţei care va rejudeca fondul cauzei, întrucât nu s-a administrat nici o probă cu privire la evaluarea bunurilor ţinând cont de ultima precizare a acţiunii formulată la instanţa de fond.
Recurenta a solicitat şi judecarea cauzei în lipsă, indicând ca temei de drept în care se încadrează motivele de recurs invocate, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Instanţa de apel a examinat cauza prin prisma principiului tantum devolutum quantum apellatum şi a principiului contradictorialităţii şi al dreptului la un proces echitabil în lumina prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel respectarea principiului contradictorialităţii dezbaterilor, şi a dreptului la apărare, presupune posibilitatea părţilor de a participa în mod activ în desfăşurarea judecării, atât prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii cât şi prin dreptul de a constata susţinerile părţii adverse, şi de a-şi exprima poziţia procesuală chiar faţă de măsurile pe care instanţa le dispune.
Aceste drepturi ale participanţilor la judecată sunt asigurate de respectarea principiului contradictorialităţii - principiu fundamental al procesului civil.
Astfel pentru respectarea şi asigurarea contradictorialităţii în procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora urmează a soluţiona litigiu.
De altfel chiar în noţiunea de proces echitabil se circumscrie respectarea şi aplicarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare.
Potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. judecătorul are obligaţia să facă respectate şi să respecte cele două principii evocate.
Din perspectiva celor expuse şi a faptului că asupra excepţiei ridicate nu i s-a acordat reclamantei posibilitatea de a pune concluzii şi apărării s-a încălcat atât principiul contradictorialităţii cât şi cel al dreptului la apărare şi la un proces echitabil, astfel cum sunt prevăzute şi în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, impunându-se astfel desfiinţarea hotărârii instanţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Faţă de cele expuse, instanţa de apel a făcut o legală interpretare şi aplicare a legii, arătând că în rejudecare instanţa va examina şi excepţiile ridicate de SC M.C. SRL şi M.I. urmând a fi administrate şi probe în acest sens.
Cum la instanţa de fond s-au încălcat principii de drept procesual, ce aduc atingere şi dreptului la un proces echitabil, soluţia instanţei de apel este legală, motiv pentru care nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ., recursul declarat de SC M.C. SRL şi M.I. urmează a fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 277 C. proc. civ. urmează a fi obligaţii recurenţii să plătească în solidar suma de 500 lei cheltuieli de judecată faţă de reclamanta M.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii SC M.C. SRL şi M.I. împotriva deciziei nr. 176 din 3 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Obligă pe recurenţii SC M.C. SRL şi M.I. să plătească în solidar intimatei reclamante M.V., 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4714/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4710/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
