ICCJ. Decizia nr. 4714/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4714/2010
Dosar nr. 42545/3/2008
Şedinţa publică din 27 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 769 din 3 iunie 2009, a admis excepţia inadmisibilităţii; a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul Consiliul General al municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii: R.M.S. şi R.R.S.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7861 din 22 iunie 1949 de Tribunalul Ilfov, înscris ce fundamentează cererea de revizuire, a fost depus la data de 12 februarie 1998 (odată cu cererea de chemare în judecată) în dosarul nr. 1973/1998 al Judecătoriei sector 5 Bucureşti, în care revizuientul avea calitatea de pârât.
Cum hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat a fost pronunţată la data de 29 iunie 2000, evident că, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7861 din 22 iunie 1949 de Tribunalul Ilfov nu îndeplineşte una din cerinţele esenţiale pentru existenţa cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv să fi fost descoperit după pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, în condiţiile în care consilierul juridic care reprezenta Consiliul General al municipiului Bucureşti a fost prezent în faţa Judecătoriei sector 5 Bucureşti, pe care a respins-o ca atare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 667 din 9 decembrie 2009 a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuient Consiliul General al municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii R.M.S. şi R.R.F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, examinând condiţiile cerute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., cu privire la înscrisul depus în susţinerea revizuirii, acestea nu sunt îndeplinite.
Admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată nu numai de descoperirea ulterior judecăţii a unor acte noi, dar şi de imposibilitatea înfăţişării lor în instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii. Simplu fapt că partea a descoperit ulterior anumite înscrisuri probatorii, fără a dovedi că o împrejurare mai presus de voinţa sa a împiedicat-o să le procure în timpul procesului nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
Referitor la înscrisul invocat, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7861 din 22 iunie 1949, revizuientul nu a probat faptul împiedicării sale datorită unor împrejurări mai presus de voinţa sa de a prezenta evocatul înscris în faţa instanţei.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs Consiliul General al municipiului Bucureşti, prin Primarul General, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Este evidentă imposibilitatea obiectivă în care ne-am aflat cu privire la actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7617 din 8 iunie 1948 de Tribunalul Ilfov, pentru ca acesta să poată fi depus pe parcursul soluţionării dosarului civil nr. 5785/1999 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
- De asemenea, nici actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7861 din 22 iunie 1940 de Tribunalul Ilfov nu a fost cunoscut din împrejurări mai presus de voinţa noastră, şi nu a putut fi depus în dosarul civil nr. 5785/1999 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 741 din 19 iunie 2000.
- În mod corect actul de vânzare-cumpărare nr. 7861/1949 constituie un act nou, în sensul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind reţinut cu rea-credinţă de partea potrivnică.
Recursul nu este fondat.
În înţelesul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri trebuie să fi fost descoperit după darea hotărârii, în sensul că el a existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar până în acel moment a fost ţinut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfăţişat părţilor.
În sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prin „înscrisuri noi" se înţelege acele înscrisuri care existau la data judecăţii, deoarece, numai în această situaţie, ele au putut fi reţinute de partea potrivnică în cursul procesului de fond, cealaltă parte fiind în imposibilitatea de a le prezenta.
Admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată nu numai de descoperirea ulterior judecăţii a unor acte noi, dar şi de imposibilitatea înfăţişării lor de instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii.
Cu referire la actul invocat, respectiv actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7861 din 22 iunie 1949, revizuientul Consiliul General al municipiului Bucureşti nu a probat faptul împiedicării sale, datorită unor împrejurări mai presus de voinţa sa, de a prezenta evocatul înscris în faţa instanţei, mai ales că acesta a fost depus într-un alt dosar nr. 1873/1998 al Judecătoriei sectorului 5, în care revizuientul a avut calitatea de pârât.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se va respinge recursul declarat de revizuientul Consiliul General al municipiului Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 667/A din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4719/2010. Civil. Perimare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4711/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
