ICCJ. Decizia nr. 4709/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4709/2010
Dosar nr. 2441/117/2009
Şedinţa publică din 27 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 321 din 19 mai 2009, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 2441/117/2009 s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantele P.M. şi P.C. împotriva pârâtului Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă:
- s-a anulat Dispoziţia nr. 1179/2009 emisă de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca, prin care s-a respins notificarea nr. 2482/2001.
- a fost obligat pârâtul să emită dispoziţie cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 15758 Cluj, nr. top 4463, loc de casă în suprafaţă de 1188 mp.
S-a respins cererea de obligare a pârâtului să emită dispoziţie cu propunere de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul casă din cărămidă, pe fundaţii din beton, acoperită cu ţiglă, cu 2 camere, bucătărie, antreu, cămară de alimente, verandă şi pivniţă, înscris în aceeaşi coală funciară.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantelor cheltuieli de judecată în cuantum de 5000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 15758 Cluj, nr. top. 4463, loc de casă, în suprafaţă de 1188 mp, cu casă din cărămidă, pe fundaţii din beton, acoperită cu ţiglă, cu 2 camere, bucătărie, antreu; cămară de alimente, verandă şi pivniţă, a constituit prorpietatea numiţilor P.L. (L.) şi P.E.(K.).
Conform înscrierii din C.F. nr. 15758 Cluj, nr. top. 4463, sub B.6-7, în 25 octombrie 1979, sub nr. 5254 C.F., în baza certificatului de moştenitor nr. 1136/1978, emis de notariatul de Stat Judeţean Cluj, asupra cotei de 594/1188 parte din terenul în litigiu, aflat în proprietatea numitei P.E.(K.), născută L., sub B.2, a fost intabulat dreptul de proprietate al Statului Român, în administrarea G.I.G.C.L. Cluj. După antecesoarea lor P.E.(K.) are calitatea de unic moştenitor legal antecesorul lor P.L. (L.), în calitate de soţ supravieţuitor, conform menţiunilor din certificatul de moştenitor anterior amintit.
Construcţia în litigiu, aflată în proprietatea defuncţilor P.L. şi P.E., înscrisă în C.F. nr. 15758 Cluj, nr. top. 4463, sub B.1 şi sub B.2 şi cota de ½ parte din terenul în litigiu, aflată în proprietatea lui P.L., au trecut în proprietatea Statului Român, fără înscriere în C.F. Potrivit certificatului de moştenitor nr. 1869 din 04 decembrie 1987, emis de Notariatul de Stat Judeţean Cluj, de pe urma lui P.L., decedat la data de 03 iunie 1987, a rămas unic moştenitor P.E., tatăl reclamantelor, în calitate de nepot de frate. Deşi în certificatul de moştenitor nr. 1869/1987 nu este trecut terenul în litigiu, aceasta nu înseamnă că antecesorul reclamantelor nu este îndreptăţit la măsuri reparatorii, întrucât acest teren era înscris în C.F. în favoarea sa. Probabil că la data decesului lui P.L. Statul Român preluase în fapt şi cota de ½ din terenul în litigiu. Aceasta este singura explicaţie, întrucât preluarea nu este operată în C.F., iar pârâtul nu a depus actul de expropriere pentru a dovedi că o altă persoană figurează în actul de expropriere, meţionând în referatul cu propunere de soluţionare a notificării că acest decret de expropriere nu este depus la dosar.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 2484 din 14 noiembrie 2001, la executor judecătoresc C.M.R. şi sub nr. 21322/45 din 25 martie 2003 la Consiliul local Cluj-Napoca, că antecesorul (tatăl - P.E.) reclamantelor a solicitat, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în echivalent a imobilului teren în suprafaţă de 100 mp, situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 75 din 25 mai 2007, emis de Biroul Notarului Public L.M., după P.E., decedat la data de 19 ianuarie 2007, au rămas unice moştenitoare reclamantele, în calitate de fiice.
În ceea ce priveşte calitatea antecesorului reclamantelor de persoană îndreptăţită din cuprinsul actelor de la dosar a reieşit că P.K. a decedat la 13 iunie 1978, decesul acesteia fiind înregistrat în actul nr. 1464 din 13 iunie 1978 al Serviciului de Stare civilă din cadrul Consiliului local al municipiului Cluj-Napoca. Potrivit certificatului de moştenitor nr. 1136 din 11 decembrie 1978 eliberat de Notariatul de Stat al Judeţului Cluj, ultimul domiciliu al defunctei a fost în Cluj-Napoca, jud. Cluj. Din masa succesorală rămasă după aceasta a făcut parte cota de parte din imobilul teren şi construcţie înscrise în C.F. Cluj 15758 Cluj nr.top.4464, unicul moştenitor fiind soţul supravieţuitor P.L.. întrucât moştenirea a fost testamentară terenul ce a intrat în compunerea masei succesorale a trecut în proprietatea Statului Român, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974. Numele de familie al defunctei în cuprinsul certificatului de moştenitor a fost trecut în limba maghiară, iar al soţului în limba română.
P.L., fiul lui . şi A. a decedat la 30 ianuarie 1987, aşa cum reiese din copia certificatului de deces nr. 314 eliberat la 30 ianuarie 1987 de Primăria municipiului Cluj-Napoca. Conform certificatului de moştenitor nr. 1869/1987 eliberat de Notariatul de Stat al Judeţului Cluj unicul moştenire al defunctului este P.E., în calitate de nepot de frate. în ceea ce priveşte neconcordanţa cu privire la data decesului lui P.L., aceasta este cea care reiese din certificatul de deces respectiv 30 ianuarie 1987, în certificatul de moştenitor fiind, probabil, o greşeală materială, în ceea ce priveşte numele soţiei, aşa cum am menţionat anterior acesta a fost trecut în limba maghiară, fiind de notorietate că E. din română este K. în maghiară. Apoi, în cuprinsul certificatului de moştenitor se face menţiunea ultimului domiciliul al acesteia ca fiind în jud. Cluj, parte din imobil fiind inclus în masa succesorală.
În consecinţă, greşit a reţinut pârâtul că tatăl reclamantelor nu a făcut dovada că este persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
În ceea ce priveşte măsurile reparatorii la care reclamantele, în calitate de moştenitoare ale defunctului P.E., sunt îndreptăţite acestea vizează doar terenul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj, întrucât doar pentru teren s-a formulat notificare nu şi pentru construcţie, astfel că cererea urmează a fi admisă doar cu privire la teren. în ceea ce priveşte terenul, deşi antecesorul reclamantelor a solicitat suprafaţa de 1000 mp, a vizat întregul teren situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj.
Din susţinerile reclamantelor, necontestate de pârât, în prezent, pe terenul situat în Cluj-Napoca, jud. Cluj înscris în C.F. 15758 Cluj nr.top.4464 sunt construite blocuri, astfel că acesta nu poate fi restituit în natură, reclamantele fiind îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 tribunalul a apreciat că acţiunea reclamantelor cu privire la obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj-Napoca de a emite dispoziţie cu propunere de acordare măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 1188 mp este întemeiată şi a fost admisă, respingându-se cererea cu privire la obligarea pârâtului de a emite dispoziţie pentru construcţia constând din casă din cărămidă, pe fundaţii din beton, acoperită cu ţiglă, cu 2 camere, bucătărie, antreu, cămară de alimente, verandă şi pivniţă, pentru care antecesorul reclamantelor nu a formulat notificare fiind incidente dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Conform acestor dispoziţii nerespectarea termenului de depunere a notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii, aceeaşi fiind situaţia şi în cazul lipsei notificării.
Întrucât pârâtul este în culpă procesuală şi nu a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantelor, în baza dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. a fost obligat să plătească acestora 5000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, solicitând schimbarea în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea apelului, s-au invocat următoarele:
Dispoziţia nr. 1179 din 27 februarie 2009 a fost emisă în conformitate cu disp. art. 25 alin. (1), art. 23, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în speţă fiind incidente disp. art. 22 alin. (5).
Din actele aflate la dosar nu a rezultat faptul că antecesorul reclamantelor, respectiv reclamantele fac dovada calităţii de persoane îndreptăţite la acordarea măsurilor reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001, în sensul că nu au dovedit că P.L. şi L.E., proprietari tabulari ai imobilului înscris în C.F. nr. 15758 nr. top 4464, de la care a fost preluată cota de 594/1188 parte din teren de către Statul Român în baza Legii nr. 58/1974, sunt antecesorii lor.
În ce priveşte cheltuielile de judecată acordate, pârâtul a arătat că acestea sunt în cuantum nejustificat de mare raportat la culpa procesuală şi la gradul de dificultate al cauzei, invocând Decizia nr. 492/2006 a Curţii Constituţionale şi jurisprudenta CEDO.
Prin întâmpinarea formulată (f.9-11), intimatele au solicitat respingerea apelului şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în motivarea întâmpinării, s-a invocat faptul că P.E., tatăl lor, a fost unicul moştenitor al proprietarului tabular P.L., în calitate de nepot de frate.
Împrejurarea că în certificatul de deces al antecesorului P.L. există o eroare materială în privinţa datei decesului, nu justifică respingerea cererii de acordare de măsuri reparatorii.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Pe lângă actele doveditoare analizate de prima instanţă, din care în mod corect s-a concluzionat că reclamantele fac dovada calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, fiind succesoarele pe linie colaterală a proprietarilor tabulari P.K. şi P.L., în apel această probatiune a fost suplinită.
Potrivit adresei nr. 2289/28 octombrie 2009 a Serviciului evidenţă persoane a jud. Cluj (f. 20), reiese că P.L., antecesorul lui P.E. a locuit în perioada 16 noiembrie 1964 - 4 martie 1982 în Cluj-Napoca, a decedat la data de 30 ianuarie 1987, iar ultimul domiciliu 1-a avut în Cluj-Napoca, apartamentul 3.
Acest act este pertinent, întrucât face dovada că numitul P.L., ai căror succesor se pretind reclamantele, a domiciliat o perioadă îndelungată în imobilul situat pe str. T. nr. 17, cu privire la care se solicită măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
Cota de ½ parte din acelaşi imobil a făcut obiectul masei succesorale rămasă după defuncta P.K., potrivit certificatului de moştenitor nr. 1136 din 11 decembrie 1978, unicul moştenitor fiind P.L., soţ supravieţuitor (f. 27 dosar fond).
Datele referitoare la domiciliul numitului P.L., consemnate în adresa Serviciului evidenţă persoane se coroborează cu cele menţionate în certificatul de moştenitor nr. 1869 din 4 decembrie 1987, emis cu ocazia dezbaterii succesiunii după defunctul P.L., mai puţin data decesului, care este menţionată ca fiind 3 iunie 1987.
Întrucât în acelaşi certificat de moştenitor, potrivit căruia moştenitor este P.E., se face referire la un alt certificat de moştenitor nr. 213/1987 al Notariatului de Stat Judeţean Cluj, în sensul că în cuprinsul acestuia din urmă sunt menţionate bunurile mobile rămase după defunctul P.L., instanţa de apel a dispus obligarea reclamantelor să depună şi acest act.
Potrivit certificatului de moştenitor nr. 213 din 6 februarie 1987 (f. 14), s-a dezbătut masa succesorală - moştenire testamentară - după defunctul P.L., decedat la data de 30 ianuarie 1987, cu ultimul domiciliu în Cluj-Napoca.
Este evident că din coroborarea celor două certificate de moştenitor reiese că este vorba de una şi aceeaşi persoană - P.L. - singurul element care nu coincide în cele două acte fiind data decesului.
Cea de 3 iunie 1987 menţionată în certificatul de moştenitor nr. 1869 din 4 decembrie 1987 constituie o evidentă eroare materială, care reiese din coroborarea acestui act cu certificatul de deces al defunctului P.L. şi cu data decesului menţionată în certificatul de moştenitor nr. 213 din 6 februarie 1987, aceste din urmă acte atestând data reală a decesului defunctului, cea de 30 ianuarie 1987.
Întrucât în baza probelor administrate în faţa primei instanţe şi complinite în cursul judecării apelului, a rezultat că P.E., tatăl reclamantelor (f. 18, 37-38 dosar fond), în prezent decedat (f. 17 dosar fond), a fost singurul succesor legal al defunctului P.L., care la rândul său a fost singurul moştenitor al soţiei predecedate P.K. (f. 27 dosar fond), iar defuncţii P.L. şi P.K. au fost proprietari asupra imobilului evidenţiat în C.F. nr. 15758 Cluj, nr. top 4464, situat în Cluj-Napoca, reiese că cele două reclamante fac dovada calităţii de persoane îndreptăţite să beneficieze de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, conform art. 3 din acest act normativ.
Pentru aceste considerente, critica vizând lipsa dovezii că reclamantele sunt persoane îndreptăţite să beneficieze de măsuri reparatorii după defuncţii P.L. şi P.K. nu este fondată.
Critica vizând cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate de către prima instanţă, raportat la complexitatea cauzei şi volumul de muncă al avocatului, urmează a fi respinsă, întrucât pe lângă redactarea şi susţinerea acţiunii, reprezentantul reclamantelor a depus o serie de demersuri pentru a obţine actele emise de diverse instituţii în vederea dovedirii faptului că reclamantele sunt succesoarele foştilor proprietari ai imobilului înscris în C.F. nr. 15758 Cluj-Napoca.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 296 C. proc. civ., apelul pârâtului a fost respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., apelantul va fi obligat să plătească intimatelor P.M. şi P.C. suma de 5.000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat (f. 34), neexistând nici un motiv întemeiat şi obiectiv de diminuare a acestuia.
Împotriva deciziei nr. 326/A din 04 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticii invocată recurentul susţine că hotărârea instanţei de apel se întemeiază pe considerente ce contravin dispoziţiilor legale.
Se arată că dispoziţia nr. 1179 din 27 februarie 2009 a fost emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării.
În ceea ce priveşte calitatea antecesorului reclamantelor de persoană îndreptăţită, se susţine că la momentul soluţionării notificării era depus certificatul de moştenitor nr. 1869 din 4 decembrie 1987 prin care se enumerau bunurile imobile rămase după defunctul, respectiv „teren cu pomi fructiferi în suprafaţă de 330 mp", situaţie în care în mod greşit instanţa de apel a reţinut faptul că P.L. (decedat la 03 iunie 1977) este identificat cu prenumele de L., în condiţiile în care în dosarul de revendicare al reclamantelor, acestea în calitate de moştenitoare după P.E., nu au depus acte din care să rezulte diferenţa de prenume dintre cei doi.
În aceste condiţii, hotărârea este criticată pentru aprecierea greşită cu privire la calitatea de persoane îndreptăţite a reclamantelor, conform art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, atâta timp cât certificatul de moştenitor nr. 1869 din 4 decembrie 1987 se referea la terenul situat în Cluj-Napoca, iar în al doilea rând pentru că există neconcordanţă între prenumele defunctului P.L. faţă de L.P. (aşa cum este evidenţiat în C.F. nr. 15758), cât şi în privinţa datei decesului acestuia, respectiv din 3 iunie 1987 conform certificatului de moştenitor nr. 1869 din 4 decembrie 1987 şi 3001/1987 (potrivit certificatului de deces nr. 314 din 30 ianuarie 1987).
Recurentul susţine că reclamantele nu au fost în măsură să prezinte până la data soluţionării notificării dovada calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 15758 şi că, în mod corect pârâtul a soluţionat notificarea pe baza actelor depuse de partea adversă în temeiul art. 3, art. 4 alin. (2) , art. 21 alin. (4) şi art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Hotărârea instanţei de apel este criticată şi în ceea ce priveşte acordarea cheltuielilor de judecată, recurentul susţinând că instanţa de apel nu şi-a îndeplinit rolul activ, stabilind un cuantum nejustificat de mare al cheltuielilor, raportat la gradul de dificultate al cauzei.
În acelaşi sens se invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia s-a statuat că onorariile avocaţiale pot fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
În raport de criticile formulate, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate şi, pe fondul cauzei, să fie respinsă acţiunea reclamantelor, iar pârâtul să fie exonerat de plata cheltuielilor de judecată, atât la fond cât şi în apel.
Examinând recursul prin prisma motivului invocat, prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte îl reţine ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
În cauză reclamantele, cu certificatul de moştenitor nr. 1869 din 4 decembrie 1987, emis de Notariatul de Stat al judeţului Cluj, au dovedit că de pe urma defunctului P.L. (L.) antecesorul lor, decedat la 03 iunie 1987, unicul moştenitor a fost P.E., tatăl reclamantelor.
Prin notificarea 2484 din 14 noiembrie 2001 antecesorul reclamantelor a solicitat restituirea în echivalent a terenurilor evidenţiate, în conform Legii nr. 10/2001.
Reclamantele au făcut dovada că sunt unicele moştenitoare are autorului lor P.E., în calitate de fiice.
Cele două instanţe au reţinut, conform art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, că reclamantele au calitate de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 15758 Cluj şi nu loc de casa în str. T. nr. 17 în suprafaţa de 1188 mp trecut în proprietatea Statului Român, contrar dispoziţiei atacate, calitate dobândită după antecesorii lui P.L. (L.) şi P.E.(K.).
În ceea ce priveşte calitatea antecesorilor reclamantelor de persoane îndreptăţite, în mod temeinic şi legal au reţinut instanţele că, din cuprinsul actelor anexate cauzei rezultă că antecesoarea reclamantelor P.E.(K.) a decedat la 13 iunie 1978, cu ultimul domiciliu în Cluj-Napoca, str. T. nr. 17, judeţ Cluj, iar în masa succesorală rămasă după aceasta a fost inclusă cota parte din imobilul construcţie şi teren situate la aceeaşi adresă, unicul moştenitor fiind soţul supravieţuitor P.L. Deoarece moştenirea a fost testamentară, terenul care a intrat în compunerea masei succesorale a trecut în proprietatea Statului Român, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Numele de familie al defunctei, evidenţiat în certificatul de moştenitor a fost trecut în limba maghiară, iar numele soţului în limba română.
P.L. (L.), fiul lui L. şi A., a decedat la 30 ianuarie 1987 (certificat de deces nr. 314 din 30 ianuarie 1987) având ca unic moştenitor pe P.E. în calitate de nepot de frate. Cu privire la neconcordanţa legată de data decesului antecesorului reclamantelor P.L. (L.), este cea care rezultă din certificatul de deces, respectiv 30 ianuarie 1987 şi consemnarea greşită din certificatul de moştenitor, nr. 1869 din 4 decembrie 1987, aceasta fiind o eroare materială care nu afectează valabilitatea actului autentic şi pârâtul nici nu a solicitat anularea acestui act.
Cu privire la numele soţiei, se reţine că acesta a fost consemnat în limba maghiară reţinându-se ca fiind de notorietate că prenumele E. din limba română este identic prenumelui K. din limba maghiară.
Pe lângă actele doveditoare analizate la fond, din care în mod corect s-a concluzionat că reclamantele şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, fiind succesoare pe linie colaterală a proprietarilor tabulari P.K. şi P.L., în apel probaţiunea a fost completată.
Astfel, potrivit adresei nr. 2289 din 28 octombrie 2009 s-a reţinut că P.L., antecesorul lui P.E., a locuit în perioada 16 noiembrie 1964 - 04 martie 1982 în Cluj-Napoca, a decedat la 30 ianuarie 1987 cu ultimul domiciliu în Cluj-Napoca. În acest mod s-a dovedit că numitul P.L., antecesorul reclamantelor, a locuit o perioadă îndelungată î imobilul pentru care se solicită măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
Cota din acelaşi imobil a făcut obiectul masei succesorale rămase după defuncta P.K. care a avut ca unic moştenitor pe soţul supravieţuitor P.L.
Întrucât, în speţă, s-a dovedit că P.E., tatăl reclamantelor, în prezent decedat, a fost singurul succesor legal al defunctului P.L., care la rândul său a fost singurul moştenitor al soţiei predecedate P.K. (fila 27 dosar fond), iar defuncţii P.L. şi P.K. au fost proprietarii imobilului evidenţiat în C.F. nr. 15758 Cluj, nr. top 4464, situat în Cluj-Napoca, str. T. nr. 17, se reţine că cele două reclamante şi-au dovedit calitatea de persoane îndreptăţite care pot beneficia de măsuri reparatorii conform art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Reiese că, în raport cu menţiunile de mai sus, critica formulată de pârât sub acest aspect este nefondată.
Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de apel, contestat în temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., se reţine că recurentul-pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca se află în culpă procesuală şi, ca parte căzută în pretenţii a fost obligat, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată conform dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Corect instanţa de apel a respins critica acestuia cu privire la cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată raportat la complexitatea cauzei şi volumul de muncă al avocatului, deoarece pe lângă redactarea şi susţinerea acţiunii, reprezentantul reclamantelor a făcut mai multe demersuri, la diferite instituţii, cu scopul de a dovedi calitatea reclamantelor de persoane îndreptăţite.
De altfel, instanţa de apel a reţinut că nu există motive întemeiate şi obiective pentru diminuarea onorariului de avocat în instanţa de apel.
Apărătorul reclamantelor a depus dovezi care să justifice activitatea întreprinsă în baza angajamentului său cu privire la corespondenţa purtată cu diferite instituţii pentru dovedirea calităţii de persoane îndreptăţite, pentru obţinerea actelor de stare civilă.
Faţă de considerentele expuse, criticile invocate de pârât în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt nefondate, urmând ca în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 326 A din 4 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4710/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4688/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
