ICCJ. Decizia nr. 4732/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4732/2010
Dosar nr. 4717/117/2007
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 349 din 26 mai 2009 a Tribunalului Cluj s-a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.A. şi P.E. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, astfel cum a fost precizată şi s-a dispus anularea parţială a dispoziţiei nr. 8386 din 26 septembrie 2007 emisă de pârât.
S-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamanţilor a terenului în suprafaţă de 325 mp, identificat în regim de C.F. cu o parte din imobilul înscris în C.F. 19787, nr.top 21643/4.
S-a dispus dezmembrarea parcelei cu nr.top 21643/3 în două nr.top noi astfel:
- parcela cu nr.top nou 21643/4/2 – teren în str. P., în suprafaţă de 325 mp şi
- parcela cu nr.top nou 21643/4/1 – teren în suprafaţă de 465 mp, ce se va înscrie pe numele vechilor proprietari.
S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra parcelei cu nr.top 21643/4/2, în suprafaţă de 325 mp, conform expertizei întocmite în cauză de expert F.F.
S-a menţinut dispoziţia cu privire la propunerea de acordare de despăgubiri pentru construcţia situată în Cluj-Napoca, înscrisă în C.F. Cluj 19787 nr.top 21643, ţinând cont de valoarea de circulaţie a acesteia de 94.600 lei, precum şi de despăgubirile primite la momentul exproprierii, reactualizate.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamante a cheltuielilor de judecată în sumă de 1790 lei, reprezentând onorariu experţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că imobilul înscris în C.F. Cluj 19787, nr.top 21643 compus din casă şi teren a constituit proprietatea numiţilor P.A. şi P.I., fără ca aceştia să se fi întabulat în cartea funciară. În baza Decretului nr.490/1970, în vederea construirii unor blocuri de locuinţe în Cartierul Mănăştur, s-a dispus exproprierea mai multor terenuri, printre care şi terenul în suprafaţă de 89 mp şi 11 mp construiţi, de la P.A., menţionată în anexa la decret la poziţia nr. 9.
Potrivit procesului verbal încheiat la 21 decembrie 1970, valoarea despăgubirilor stabilite pentru construcţia de 11 mp expropriată a fost de 231 lei, iar pentru teren de 191 lei, în total 422 lei.
Ulterior, în baza Decretului nr. 109/1980, reclamantei i s-a mai expropriat o suprafaţă de 240 mp teren şi restul construcţiei în suprafaţă de 54,30 mp, cuantumul despăgubirilor acordate fiind de 41.996 lei.
Prin dispoziţia contestată, Primarul Municipiului Cluj Napoca a respins cererile formulate prin notificare de P.E. pentru nedovedirea calităţii de persoană îndreptăţită şi a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru construcţiile demolate şi terenul expropriat în suprafaţă de 325 mp, situate în Cluj Napoca, în favoarea reclamantei P.A.
În ceea ce priveşte calitatea reclamantului P.E. de persoană îndreptăţită, s-a avut în vedere că acesta este fiul lui I. şi al A.P., iar imobilul în litigiu a constituit bunul comun al soţilor, la decesul lui P.I. în anul 1967, rămânând ca moştenitori soţia supravieţuitoare, P.A. şi fiul, P.E., ambii formulând notificare în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la fondul cauzei au fost avute în vedere concluziile expertizei topografice, în sensul că terenul de 325 mp expropriat de la P.A. este liber şi neafectat de reţele edilitare sau construcţii autorizate, fiind situat la o distanţă de 11,78 m. de blocul F4 din str. P. şi identificându-se cu parcela cu nr.top 21643/4, în suprafaţă de 325 mp, ocupată parţial de garaje metalice şi accesul la acestea.
S-a considerat că, în înţelesul Legii nr. 10/2001, garajele metalice sunt construcţii demontabile şi provizorii, ce nu constituie amenajări edilitare.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acţiunii reclamanţilor, cu consecinţa menţinerii dispoziţiei nr. 8386/2007.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că, în mod eronat, instanţa de fond a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 325 mp, deoarece acesta nu este liber şi este situat în zona sistematizată, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
S-a susţinut, de asemenea, că stabilirea cuantumului despăgubirilor este de competenţa exclusivă a Comisiei Centrale şi nu a instanţei de judecată.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia civilă nr. 321 A din 3 decembrie 2009, a respins ca nefondat apelul pârâtului, reţinând în esenţă, având în vedere şi completarea raportului de expertiză topografică efectuată în faza apelului, că nu s-a făcut dovada faptului că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ar ocupa funcţional întregul teren.
S-a constatat că terenul în litigiu în suprafaţă de 325 mp, propus a fi restituit în natură, este ocupat doar parţial de garaje construcţii demontabile, ce nu au caracter definitiv şi nu sunt cuprinse într-un eventual plan de sistematizare a zonei.
Ca atare, s-a considerat că terenul în litigiu nu se încadrează în niciuna dintre excepţiile prevăzute de art. 11 alin. (3) raportat la art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la motivul de apel referitor la competenţa exclusivă a Comisiei Centrale, conform art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa de apel a reţinut că tribunalul nu a stabilit în mod direct cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, ci, din contră, a menţinut propunerea de acordare a acestora, prevăzută prin dispoziţia atacată.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul recurent a susţinut că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul în litigiu în suprafaţă de 325 mp este ocupat parţial de garaje şi accesul la acestea, reprezentând o parte integrantă a planului de sistematizare.
Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat încălcarea competenţei exclusive a Comisiei Centrale în stabilirea cuantumului despăgubirilor, conform art. 16, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Intimaţii reclamanţi P.A. şi P.E. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Examinând criticile formulate de recurentul pârât, raportat la motivele de nelegalitate invocate, prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Reiterând întocmai criticile formulate prin motivele de apel, pârâtul recurent a invocat împrejurarea că terenul în suprafaţă de 325 mp, situat în Cluj Napoca, înscris în C.F. nr. 19787 Cluj, sub nr.top 21643/4 nu este liber, fiind parte integrantă a planului de sistematizare, situaţie ce ar atrage incidenţa art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 care prevăd că, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Afirmaţiile recurentului în sensul că terenul s-ar situa într-o zonă sistematizată nu au fost dovedite, concluziile expertizei efectuate în cauză nefiind infirmate.
Recurentul nu a depus la dosar planul de sistematizare a zonei pentru a dovedi că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ar ocupa funcţional întregul teren, fapt ce ar atrage incidenţa dispoziţiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
De altfel, poziţia procesuală a pârâtului nu a fost constatată în sensul menţionat, prin procesul verbal întocmit de Comisia tehnică pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din 26 octombrie 2003 arătându-se că terenul în discuţie nu este ocupat de construcţii definitive, ci doar de cinci garaje (construcţii provizorii şi demontabile, cu alei neamenajate, de pământ, fără amenajări de spaţii verzi.
Ulterior, prin răspunsul la raportul de expertiză depus la dosar la 19 ianuarie 2009, pârâtul şi-a schimbat opinia, susţinând că terenul este ocupat, în cea mai mare parte, de amenajări edilitare şi care fac parte din domeniul public al Municipiului Cluj Napoca.
Aceste susţineri nu au fost, însă, dovedite, fiind infirmate atât de raportul de expertiză tehnică cât şi de completarea acestuia efectuată în faza apelului.
Lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcţional terenul în discuţie, înscris în C.F. 19787 Cluj, sub nr.top 21643/4, blocurile de locuinţe, aleile, trotuarele, parcările şi spaţiile verzi afectând doar terenurile cu nr.top 21643/2 şi 21643/3.
Aşa cum rezultă din probele administrate, pentru terenul pe care sunt amplasate garajele, persoanele deţinătoare achită chirie în favoarea Statului Român, prin Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, ceea ce exclude ideea unei zone sistematizate, în care să se fi edificat de către stat construcţii, în cadrul unui plan (de sistematizare a zonei).
În consecinţă, Curtea va constata că instanţele de fond şi apel au aplicat corect dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, restituind terenul în natură.
Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs este, de asemenea, neîntemeiată.
Nici prin sentinţa primei instanţe şi nici prin Decizia recurată nu s-a stabilit în mod direct cuantumul despăgubirilor, ci a fost menţinută dispoziţia nr. 8386 din 26 septembrie 2007, emisă de recurentul pârât cu privire la propunerea de acordare de despăgubiri pentru construcţia situată în Cluj Napoca, înscrisă iniţial în C.F. nr. 19787 Cluj, sub nr.top 21643, construcţie ce a fost demolată.
Urmează ca în cadrul demersurilor de acordare de despăgubiri de către Comisia Centrală să se ţină seama de valoarea de circulaţie a imobilului, precum şi de despăgubirile primite cu ocazia exproprierii.
Critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu va fi examinată, întrucât a fost invocată formal, niciunul dintre motivele de recurs nefăcând referire la greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii sau la schimbarea naturii ori înţelesului vădit neîndoielnic al acestuia.
În consecinţă, urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul pârâtului ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligat recurentul la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat şi cheltuielile de transport ale apărătorului intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei civile nr. 321/A din 03 decembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1900 lei cheltuieli de judecată faţă de intimaţii P.A. şi P.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4733/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4721/2010. Civil. Obligaţie de a face.... → |
|---|
