ICCJ. Decizia nr. 4736/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4736/2010
Dosar nr. 36429/3/2008
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 1 octombrie 2008, reclamanta G.M.E. a chemat în judecată pe pârâţii A.P.P.S. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 872 din 2 septembrie 2008 emise de prima pârâtă, ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru terenul în suprafaţă de 342,75 mp , situat în sector 1, pe care s-a edificat o construcţie a personalului corpului diplomatic, notificarea sa fiind soluţionată prin deciziile nr. 22/2001 şi 373/2004, anulate de instanţele judecătoreşti.
S-a precizat că, după mai multe faze procesuale, prin Decizia nr. 39/A din 19 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâtei de a face propunere de despăgubiri pentru întreaga suprafaţă de teren de 342,75 mp, ca urmare fiind emisă Decizia nr. 872/2008.
Reclamanta a susţinut că această decizie este nelegală deoarece, atât în considerentele ei, cât şi în art. 2 alin. ultim, evaluarea terenului are la bază expertiza efectuată în anul 2006 de expertul D.N.M., care a solicitat valoarea terenului în afara competenţei sale (nefiind expert evaluator).
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 405 din 20 martie 2009, a admis în parte acţiunea reclamantei G.M.E. şi a înlăturat din Decizia nr. 872 din 2 septembrie 2008, art. 2, sintagma „conform expertizei judiciare administrate în cauză".
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei şi a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea 10/2001, potrivit cărora, dacă măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptăţită, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
S-a apreciat că, având în vedere competenţa Comisiei Centrale de a stabili cuantumul despăgubirilor pe baza deciziei sau dispoziţiei unităţii deţinătoare, stabilirea prin Decizia contestată a acordării de despăgubiri reclamantei conform expertizei judiciare administrate în cauză este nelegală, cu atât mai mult cu cât s-a avut în vedere un raport de expertiză întocmit în anul 2006, deşi Decizia a fost emisă în 2008.
Tribunalul a înlăturat susţinerile pârâtei în sensul că s-a conformat dispozitivului deciziei nr. 39/2007, reţinând că acest dispozitiv trebuie interpretat în lumina considerentelor, or din conţinutul acestora rezultă că instanţa a făcut referire la raportul de expertiză numai în ceea ce priveşte suprafaţa de teren, nu şi în ceea ce priveşte despăgubirile.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel A.P.P.S. R.A. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
R.A. A.P.P.S. a susţinut că obiectul cererii de chemare în judecată nu este determinat, că nu s-a ţinut seama de raportul de expertiză tehnică, probă administrată în cauză, şi nu s-a avut în vedere Decizia civilă nr. 39/2007, intrată în puterea lucrului judecat.
Ministerul Finanţelor Publice a invocat prin motivele de apel lipsa calităţii sale procesuale pasive, întrucât nu este nici persoană deţinătoare şi nici unitate investită cu soluţionarea notificării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 492 A din 15 octombrie 2009, a respins ambele apeluri ca nefondate, reţinând că, în mod corect prima instanţă s-a conformat dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, dispoziţii potrivit cărora nu mai era abilitată să se pronunţe asupra cuantumului despăgubirilor, raportat la data emiterii noii decizii (2 septembrie 2005).
Cu privire la apelul pârâtului Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentat al Statului Român, s-a considerat că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, neinvocată în faţa primei instanţe, nici nu ar mai putea fi invocată în faţa instanţei de apel, având în vedere modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, precum şi faptul că acest apelant a figurat ca parte în litigiul soluţionat prin Decizia nr. 39A din 10 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, menţinută prin Decizia civilă nr. 175 din 16 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs, în termenul legal, pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Bucureşti şi R.A. A.P.P.S.
Prin motivele sale de recurs, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a criticat Decizia atacată ca nelegală, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a reiterat excepţia de ordine publică referitoare la lipsa calităţii sale procesuale pasive, susţinând că în cauză nu se regăsesc condiţiile aplicării dispoziţiilor art.28 al.3 din Legea 10/2001, deţinătorul imobilului fiind identificat, iar entitatea investită cu soluţionarea notificării este R.A. A.P.P.S.
Dezvoltând motivele sale de recurs, pârâta R.A. A.P.P.S. a criticat, la rândul său, Decizia recurată ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, prin emiterea deciziei contestate, nr. 872 din 2 septembrie 2008, a pus în executare dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti ce reprezintă titlu executoriu, respectiv dispozitivul deciziei nr. 39/2007, prin care a fost obligată să facă propunere de acordare a despăgubirilor pentru suprafaţa de 342,75 mp , conform expertizei.
Recurenta a învederat că prin formularea contestaţiei cu care a investit prima instanţă, reclamanta încearcă să solicite rejudecarea unei cauze soluţionate definitiv şi irevocabil.
În faza recursului nu s-au administrate probe noi.
Examinând criticile formulate de recurenţii pârâţi, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce succed:
În ceea ce priveşte recursul pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice se va reţine că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de acesta este întemeiată.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive este o excepţie de ordine publică, ce poate fi invocată în orice fază a judecăţii. Prin urmare, respingerea acestei excepţii, cu motivarea că a fost invocată direct în faza apelului, este nelegală.
Pe de altă parte, Curtea va reţine că recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu este nici deţinătorul imobilului în litigiu şi nici autoritatea administrativă competentă să răspundă notificării, conform Legii nr. 10/2001.
De asemenea, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 28 alin. (3) din legea specială, întrucât în speţă nu se regăseşte ipoteza la care face referire norma menţionată, în care Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al statului, poate sta în judecată respectiv atunci când deţinătorul imobilului nu a fost identificat.
În cele două etape pe care Legea nr. 10/2001 le instituie în legătură cu restituirea imobilelor preluate în mod abuziv, respectiv etapa administrativă necontencioasă şi etapa contencioasă ce se desfăşoară în faţa instanţei, au calitate procesuală activă – persoana îndreptăţită, iar calitate procesuală pasivă – unitatea deţinătoare, emitentă a deciziei.
În speţă, în faza necontencioasă, unitatea investită cu soluţionarea notificării a fost R.A. A.P.P.S., astfel că şi în faza contencioasă, în care se contestă Decizia nr. 872 din 2 septembrie 2008, are calitate procesuală pasivă numai emitenta deciziei (R.A. A.P.P.S.) şi nu şi Ministerul Finanţelor Publice.
Împrejurarea că Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a figurat ca parte din litigiu soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 39/A din 19 februarie 2007, este lipsită de relevanţă, atâta vreme cât, prin dispozitivul acestei hotărâri judecătoreşti, nu s-au stabilit niciun fel de obligaţii în sarcina acestui pârât.
Curtea va reţine că recursul pârâtei R.A. A.P.P.S. este, de asemenea, fondat pentru considerentele ce succed:
Prin notificarea înregistrată la R.A. L. sub nr. 3498 din 10 aprilie 2001, reclamanta G.M.E. a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul teren în suprafaţă de circa 350 mp, situat în Bucureşti, sector 1.
Prin Decizia nr. 22 din 8 iunie 2001, emisă de R.A. L. au fost transmise notificarea şi actele însoţitoare către Prefectura Municipiului Bucureşti, spre competentă soluţionare, conform art. 36 pct. 2 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestaţie, cauza parcurgând toate fazele procesuale şi fiind soluţionată irevocabil prin Decizia civilă nr. 972 din 12 martie 2003 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, în sensul obligării unităţii deţinătoare de a menţiona în cuprinsul deciziei valoarea estimativă a terenului.
Prin Decizia nr. 373 din 20 octombrie 2004, R.A. A.P.P.S. a respins cererea de acordare a măsurii compensării cu alt teren şi a aprobat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent bănesc pentru cota de 1/2 din terenul în suprafaţă de 208 mp, în valoare estimativă de 126.880 Euro.
Contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost soluţionată irevocabil prin Decizia civilă nr. 39/A din 19 februarie 2007, prin care s-a admis apelul declarat de G.M.E. în contradictoriu cu R.A. A.P.P.S şi s-a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 442 din 4 aprilie 2006, în sensul obligării intimatei de a face propunere de acordare de despăgubiri pentru suprafaţa de 342,75 mp, conform expertizei.
Prin adresa înregistrată sub nr. 6363 din 16 iunie 2008, reclamanta a solicitat punerea în executare a prevederilor deciziei civile nr. 174 din 13 aprilie 2008, respectiv ale deciziei prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursurile declarate împotriva deciziei 39/A din 19 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, în realitate titlul executoriu fiind această ultimă decizie.
Astfel, prin emiterea deciziei nr. 872 din 2 septembrie 2008, contestată în cauză, R.A. A.P.P.S. a pus în executare dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, reprezentând titlu executoriu.
Dispozitivul deciziei contestate, corespunde întocmai dispozitivului deciziei nr. 39/2007.
Prin formularea prezentei contestaţii, reclamanta intimată încearcă să supună din nou judecăţii un aspect intrat în puterea lucrului judecat, respectiv despăgubirile acordate în condiţiile legii speciale, conform expertizei judiciare administrate în cauza soluţionată irevocabil, expertiză ce a avut ca obiectiv şi determinarea valorii de piaţă a terenului în litigiu.
Considerentele instanţei de apel în sensul că unităţile deţinătoare nu au atribuţii în legătură cu stabilirea cuantumului despăgubirilor nesocotesc dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Pentru toate aceste considerente Curtea va admite recursurile pârâţilor şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a modificat Decizia recurată în sensul admiterii apelurilor acestora împotriva sentinţei civile nr. 405 din 20 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Pe cale de consecinţă, se va schimba în tot sentinţa apelată în sensul respingerii contestaţiei reclamantei împotriva deciziei nr. 872/2008 emise de R.A. A.P.P.S., în contradictoriu cu această pârâtă, ca nefondată, iar în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi A.P.P.S. - R.A. împotriva deciziei civile nr. 492/A din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică Decizia recurată, în sensul că admite apelurile pârâţilor.
Schimbă în tot sentinţa apelată nr. 405 din 20 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, în sensul că respinge contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 872/2008, emisă de R.A. A.P.P.S. în contradictoriu cu această pârâtă, ca nefondată şi în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4737/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4735/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
