ICCJ. Decizia nr. 4737/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4737/2010
Dosar nr. 407/83/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 21251 din 22 decembrie 2008 Primarul Municipiului Satu Mare, a respins notificarea formulată – în baza Legii nr. 10/2001 – de A.E., vizând acordarea despăgubirilor băneşti pentru imobilul situat în Satu Mare, (casă şi teren de 518 mp) înscris în C.F. 10796 Satu Mare, cu motivarea că cel în cauză nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită.
La 17 februarie 2009, A.E. a contestat această dispoziţie, solicitând instanţei că constate că imobilul a fost abuziv trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 712/1966 precum şi calitatea sa de persoană îndreptăţită la acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, raportat la valoarea reală de piaţă a imobilului, valoare ce urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Investit în primă instanţă, Tribunalul Satu-Mare, secţia civilă, a admis contestaţia şi în consecinţă a constatat că reclamantul în calitate de moştenitor după autoarea E.A., căsătorită A., are calitate de persoană îndreptăţită la beneficiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilul înscris în C.F. nr. 10796 Satu Mare, casă şi teren de 518 mp, situat în Satu Mare, judeţul Satu Mare.
A constatat totodată că imobilul a trecut nelegal în proprietatea Statului Român, prin aplicarea Decretului nr. 712/1966.
A anulat dispoziţia emisă de pârât şi în consecinţă a constatat dreptul reclamantului la obţinerea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
A obligat pârâtul ca de îndată, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, să înainteze documentaţia la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că imobilul în litigiu – casă şi teren de 518 mp – a format proprietatea mamei reclamantului, cu titlu de cumpărare, conform înscrierilor din cartea funciară.
Din motive de organizare administrativă, actele de stare civilă ce atestă calitatea reclamantului de moştenitor al fostului proprietar tabular, deşi depuse de acesta, prin avocat, nu au ajuns la dosarul intern, ceea ce a condus la respingerea notificării.
Aceste probe pot fi administrate însă şi în procedura judiciară, în virtutea principiului liberului acces la justiţie.
Cât priveşte calificarea de „preluare abuzivă" a imobilului în baza Decretului nr. 712/1966, se mai arată, aceasta este justificată, în lipsa unor despăgubiri acordate proprietarei tabulare şi a dovezii că eventuala abandonare a bunului este rezultatul voinţei proprietarului şi nu a unor împrejurări factuale, care l-au constrâns să procedeze în consecinţă.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanţelor Publice, în reprezentarea Statului Român s-a apreciat că poziţia acestuia în proces este justificată de cererea reclamantului de a se constata preluarea nelegală, abuzivă, a bunului în legătură cu care s-a formulat notificare.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, care, prin Decizia nr. 159 din 8 decembrie 2009, în esenţă cu aceeaşi motivare, a respins ca nefondat apelul pârâţilor.
În cauză, a declarat recurs în termen legal Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Satu Mare care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile pronunţate pe considerentul reţinerii greşite a calităţii sale procesuale pasive în condiţiile în care singura investită cu soluţionarea notificării este entitatea deţinătoare, în speţă Primăria Municipiului Satu-Mare, care este abilitată, în condiţiile legii, a se pronunţa şi asupra constatării preluării abuzive.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
În speţă, este de necontestat că imobilul în litigiu, situat în Satu-Mare, a aparţinut autoarei E.A., căsătorită A., mama reclamantului, de la care nemişcătorul a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 712/1966.
Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ, va notifica persoana juridică deţinătoare care, în acord cu prevederile art. 25 alin. (1) din lege trebuie să se pronunţe în 60 de zile de la înregistrarea notificării, prin decizie sau dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire – în natură sau prin echivalent – a imobilelor preluate abuziv, sintagmă dezvoltată în art. 2 pct. 1 al legii.
Urmare formulării notificării, în condiţiile textelor mai sus arătate, părţile din raportul juridic astfel creat nu pot fi decât persoana ce se consideră îndreptăţită la una din măsurile reparatorii prevăzute de lege – notificatorul – şi entitatea investită cu soluţionarea cererii de restituire, în speţă Primăria Municipiului Satu Mare, prin Primar.
Cum legiuitorul, în art. 2 alin. (1), printr-o enumerare exhaustivă, stabileşte care este domeniul de reglementare al legii, dispoziţiile acestui text acoperind sfera tuturor modalităţilor de preluare, cu sau fără titlu valabil, revine entităţii investite atribuţia de a stabili dacă imobilul solicitat spre restituire intră sau nu în sfera de aplicare a legii, respectiv este sau nu un imobil preluat în mod abuziv.
Tot astfel, în cadrul procedurii administrative de soluţionare a notificărilor, entităţii investite îi revine libertatea de a aprecia, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte, dacă actul normativ constituie sau nu titlu valabil pentru preluarea imobilului, această apreciere precedând practic soluţionarea efectivă a cererilor formulate de către persoanele îndreptăţite.
Nici solicitarea punctuală a notificatorului de a i se achita despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv, nu justifică interferarea unui terţ în raportul juridic creat urmare depunerii notificării, conform legii, în condiţiile în care stabilirea şi plata unor astfel de despăgubiri aparţin unei alte etape, ulterioare emiterii deciziei sau dispoziţiei şi constituie prerogativa unui organism creat prin lege, respectiv Comisia Centrală din subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se admite, cu consecinţa modificării deciziei atacate, în sensul admiterii apelului Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de D.G.F.P. Satu Mare împotriva deciziei civile nr. 159/A din 08 decembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Modifică Decizia recurată, în sensul că admite apelul pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 386/D din 15 aprilie 2009 a Tribunalului Satu-Mare, secţia civilă.
Schimbă în parte sentinţa tribunalului în sensul că respinge contestaţia formulată în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4738/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4736/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
