ICCJ. Decizia nr. 4781/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4781/2010
Dosar nr. 806/1/2010
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Constată că prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2010 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, contestatorii I.E., I.G.D. şi H.E. au formulat, în contradictoriu cu intimaţii B.S., B.M., ş.a., contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 7396 din 9 iulie 2009 a acestei instanţe.
În motivarea contestaţiei în anulare a fost prezentată situaţia de fapt legată de imobilul din sector 1 Bucureşti (care a făcut obiect al cererii de restituire formulate de către contestatori).
Astfel, s-a arătat că imobilul a fost înstrăinat către chiriaşi, iar notificarea adresată primăriei de către contestatori pe temeiul Legii nr. 10/2001 a rămas în nelucrare timp îndelungat, determinându-i pe aceştia să promoveze acţiune în instanţă.
În cadrul procesului promovat ca urmare a lipsei de diligenţă a primăriei în soluţionarea notificării, contestatorii şi-au precizat cererea în sensul că susţinerile lor privind nulitatea actului de naţionalizare, constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de SC R. SA cu chiriaşii din imobil, nu reprezintă capete de cerere distincte, singura pretenţie fiind ca Primăria să le restituie apartamentele.
Această eroare în precizarea cadrului procesual a determinat şi o soluţionare greşită a litigiului, instanţa neţinând seama de temeiul de drept indicat, reprezentat de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În soluţionarea recursului - prin Decizia nr. 7396 din 9 iulie 2009 a Î.C.C.J., ce face obiectul contestaţiei în anulare, instanţa a omis să cerceteze motivul de nelegalitate formulat în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care se susţinea încălcarea de către instanţele de fond a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (articol care stabilea care anume imobile preluate abuziv se restituie prin procedura administrativă reglementată de acest act normativ şi anume, imobilele care nu mai erau deţinute de autorităţi ale administraţiei publice, fiind înstrăinate anterior intrării în vigoare a acestei legi).
În realitate, instanţa de recurs a răspuns prin susţineri nelegale acestui motiv, argumentând pe principiul disponibilităţii de care ar fi beneficiat părţile.
S-a mai motivat că în apel nu se poate schimba cauza juridică, transpunându-se raportul juridic de pe tărâmul Legii nr. 10/2001 pe cel al dreptului comun.
Deşi este adevărat că într-o asemenea situaţie poate fi respinsă acţiunea, dar judecătorul nu poate încălca legea, pentru a aplica o lege care, în chiar conţinutul ei, exceptează anumite situaţii de la aplicabilitate.
De aceea, trebuie apreciat că în speţă a fost o omisiune în cercetarea motivului de recurs, în sensul că nu a fost analizată situaţia potrivit căreia imobilul fusese vândut şi astfel, nu se mai afla în detenţia Primăriei pentru a se aplica procedura administrativă de restituire.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Examinând criticile deduse judecăţii pe calea contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite faţă de următoarele considerente:
Invocând ca temei juridic al contestaţiei în anulare promovate dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestatorii susţin că instanţa de recurs a lăsat neanalizat motivul de nelegalitate pe care l-au invocat cu referire la dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ., atunci când au susţinut în calea de atac a recursului că instanţele fondului au nesocotit dispoziţiile din Capitolul III (Proceduri de restituire) al Legii nr. 10/2001 - dispoziţii care exceptează de la restituire pe calea procedurii administrative situaţia imobilelor înstrăinate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, ceea ce însemna că soluţionarea pricinii trebuia să se facă potrivit dreptului comun şi a dispoziţiilor art. 480 C. civ.
Contrar susţinerii contestatorilor, din conţinutul considerentelor deciziei nr. 7396 din 9 iulie 2009 a Î.C.C.J. rezultă că instanţa de recurs a analizat motivul referitor la judecata cauzei cu depăşirea cadrului procesual, respectiv, cu nesocotirea temeiului juridic.
În acest sens, s-a reţinut în mod expres că reclamanţii au învestit instanţa cu soluţionarea unei cereri întemeiată în drept pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 pe care au indicat-o ca temei al pretenţiilor formulate; că, schimbarea cauzei acţiunii nu era posibilă direct în apel, fiind interzisă de prevederile art. 294 C. proc. civ., astfel încât instanţa de apel nici nu ar fi putut analiza criticile formulate prin prisma dispoziţiilor art. 480 C. civ., întrucât obiectul judecăţii, aşa cum fusese determinat prin cererea de chemare în judecată, nu presupunea o comparare a titlurilor de proprietate din perspectiva dreptului comun.
Rezultă aşadar, că motivul de recurs a cărui omisiune de analiză se invocă a făcut obiect de cercetare pentru instanţă.
În realitate, ceea ce pretind contestatorii prin intermediul căii extraordinare de atac promovate este o reanalizare a acestei critici întrucât, în accepţiunea lor, „instanţa de recurs a răspuns prin susţineri nelegale argumentând pe principiul disponibilităţii de care ar fi beneficiat părţile care au înţeles să invoce cu insistenţă dispoziţiile Legii nr. 10/2001".
Or, calea contestaţiei în anulare nu este deschisă părţii pentru a supune unui nou control de legalitate o critică dedusă judecăţii prin intermediul recursului şi care a primit deja dezlegare jurisdicţională. Ar însemna primind susţinerile contestatorilor, ca hotărârea irevocabilă să fie cenzurată pentru nelegalitate pe alte aspecte decât cele expres şi limitativ reglementate de normele procedurale.
În consecinţă, constatând că în speţă nu este incident motivul invocat, prev. de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de I.E., I.G.D. şi H.E. împotriva deciziei nr. 7396 din 9 iulie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4785/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4780/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
