ICCJ. Decizia nr. 4797/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4797/2010
Dosar nr. 4892/95/200.
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La data de 20 iunie 2002 reclamantul S.I. în contradictoriu cu Primăria Tg.Jiu, SC L. SA şi SC H. SA a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-i fie lăsată în deplină proprietate şi liniştită posesie un imobil şi terenul aferent în suprafaţă de 4603 mp, teren deţinut de SC L. SA.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că imobilul a fost preluat abuziv de către Statul Român de la autorul său S.S.S.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 24 pct. 8 din Legea nr. 10/2001.
Judecătoria Tg.Jiu prin sentinţa civilă nr. 8248 din 19 septembrie 2002 şi-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia civilă.
Prin sentinţa civilă nr. 497 din 16 septembrie 2005 Tribunalul Gorj, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de S.I., decedat continuată de moştenitorii acestuia J.E. şi J.M.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia civilă nr. 146 din 16 februarie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, cauza fiind trimisă spre rejudecare.
Prin sentinţa civilă nr. 94 din 4 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta J.E. şi de moştenitorii reclamantului J.M., decedat, continuată de J.C.M., J.G.A. şi F.J.
Au fost respinse cererile de intervenţie privind pe intervenienţii V.V., P.R., G.M. şi C.I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, a reţinut, î.
Conform actului de vânzare-cumpărare din 12 esenţă, următoarele: august 1927 autorul reclamanţilor a dobândit terenul în suprafaţă de 8083 mp.
Din adresa nr. 3852 din 16 mai 1997 eliberată de Primăria Municipiului Tg.Jiu a rezultat că în evidenţele acestei primării nu s-au găsit documente care să ateste modul în care terenul în litigiu a fost trecut în proprietatea statului.
Din precizarea formulată de reclamantul S.I., în primul ciclu procesual rezultă că acesta a solicitat restituirea imobilului – teren în suprafaţă de 8000 mp, şi a două clădirii situate în Tg.Jiu.
Pentru suprafaţa de 4603 mp, s-a eliberat titlul de proprietate numiţilor S.I. şi S.S., pentru care părţile se judecată în acţiunea în revendicare iar suprafaţa de 4334 mp, este deţinută de A.M.M. şi A.M.A. care posedă actul de vânzare-cumpărare nr. 2733 din 26 aprilie 2009, teren înstrăinat de SC H. SA.
Restul suprafeţei de 3466 mp fiind ocupată de case de locuit nu poate fi restituită în natură.
A mai reţinut prima instanţă incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întrucât pentru parte din teren, s-a făcut reconstituirea în temeiul Legii nr. 18/1991, iar pentru restul suprafeţei reclamanţii nu au făcut dovada preluării abuzive din înscrisurile depuse rezultând că terenul a fost înstrăinat.
Împotriva acestei sentinţe reclamanţii au declarat apel, susţinând că terenul în litigiu în suprafaţă de 8000 mp, casă şi construcţii se află în intravilanul localităţii Tg.Jiu, imobil naţionalizat, aşa cum rezultă din foaia matricolă a imobilului şi din această suprafaţă în anul 1947 a fost înstrăinată doar 1997 mp numitului V.I.
Au mai arătat că prin Decizia nr. 167 din 3 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova, instanţa a reţinut ca fiind înstrăinată suprafaţa de 3241,64 mp, rămânând o diferenţă de 1079 mp, însă experţii care au întocmit expertiza pe care s-a întemeiat soluţia au fost cercetaţi pentru infracţiunea de fals.
Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 124 din 9 aprilie 2009, a admis apelurile declarate de reclamanţi, a schimbat în parte sentinţa civilă nr. 94 din 4 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în sensul că a admis în parte acţiunea şi cererea de intervenţie formulată de intervenientul C.I. şi în consecinţă: a constatat că reclamanţii şi intervenientul sunt îndreptăţiţi la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 3397 mp, teren situat în Tg.Jiu; a respins acţiunea şi cererea de intervenţie formulată faţă de ceilalţi pârâţi, respectiv SC H. SA, D.S.C. Tg.Jiu, A.V.A.S., A.M.A. şi A.M.M.; a menţinut dispoziţiile sentinţei civile privind soluţionarea cererii de intervenţie formulate de P.R., V.V. şi G.M.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel, a reţinut următoarele:
Din suprafaţa în litigiu, prin titlul de proprietate nr. 1321021/1996 a fost reconstituit pentru autorul reclamanţilor şi ai intervenientului (S.S. şi S.I.) dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 460,3 mp teren.
Faptul că terenul ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 este inclus în cel ce a fost solicitat conform Legii nr. 10/2001 rezultă din mai multe probe.
Astfel, prin compararea vecinătăţilor terenului din titlul de proprietate cu terenul identificat de expert M.A. şi schiţa anexă la expertiză rezultă că terenurile se suprapun.
Reclamanţii au mai promovat o acţiune în revendicarea terenului pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, ce a făcut obiectul dosarului nr. 3852/1996 al Judecătoriei Tg.Jiu.
După mai multe cicluri procesuale, a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 184/2002 a Tribunalului Gorj, despre care reclamanţii fac vorbire în apel.
Aceştia se află însă în eroare atunci când susţin că sentinţa a devenit irevocabilă prin Decizia civilă nr. 167/2009 a Curţii de Apel Craiova.
Prin această din urmă decizie, sentinţa tribunalului a fost casată, cauza fiind trimisă primei instanţe.
În rejudecare a fost pronunţată Decizia civilă nr. 1068/2008, aceasta având autoritate de lucru judecat asupra faptului că reclamanţii şi C.I. au deja stabilit dreptul de proprietate asupra terenului din titlu emis conform Legii nr. 18/1991 şi că acest teren este deţinut de pârâţii A.M.A. şi A.M.M. ca urmare a cumpărării de la SC H. SRL.
A reţinut curtea de apel, că din suprafaţa totală de 8000 mp, părţile nu mai pot pretinde suprafaţa de 4603 mp, pentru că acest teren a făcut obiectul legii fondului funciar şi cu privire la el s-a eliberat titlu de proprietate.
Acţiunea promovată de SC H. SRL pentru constatarea nulităţii parţiale a acestui titlu nu a fost soluţionată, fiind disjunsă de judecătorie, nefăcându-se dovada că titlul a fost anulat.
În ceea ce priveşte diferenţa de teren, de 3397 mp, curtea a reţinut că terenul nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de obiective de investiţii, astfel că în condiţiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, reclamanţilor le vor fi acordate măsuri reparatorii conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii pentru construcţii, curtea a apreciat că acestea nu pot fi acordate întrucât au fost înstrăinate de autorul reclamanţilor anterior naţionalizării.
Nu a fost admisă nici cererea de restituire în natură a suprafeţei de 197 mp, ocupată de V.I., întrucât terenul nu face parte din suprafaţa ce a făcut obiectul naţionalizării.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs reclamanţii J.E., F.J.D., J.G.A. şi J.C.M.
Prin criticile formulate recurenţii au susţinut că, în mod greşit instanţa de apel nu a dispus restituirea suprafeţei de 197 mp teren ce a făcut obiectul notificării , a construcţiilor aferente ( o casă, o magazie şi o moară) demolate de actuali deţinători şi a suprafeţei de 8083 mp, teren aflat în domeniul public al Primăriei Tg.Jiu.
Recurenţii-reclamanţi nu au indicat motivele de recurs, însă acestea pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte, constată că recursul declarat în cauză urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin cererea introductivă formulată la data de 2006, reclamantul S.I. a solicitat să-i fie lăsată în deplină proprietate şi liniştită posesie un imobil şi terenul aferent în suprafaţă de 4603 mp, teren deţinut de SC L. SA, acţiunea fiind formulată în contradictoriu cu Primăria Tg.Jiu, SC L. SA şi SC H. SRL Tg.Jiu (f.91- sentinţa civilă nr. 8248 din 19 septembrie 2002 a Judecătoriei Tg.Jiu, dosar nr. 10544 din 24 iunie 2002).
De precizat că, prin această sentinţă a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, obiectul litigiului fiind Legea nr. 10/2001.
Din conţinutul notificării (fila 14 dosar nr. 10544/2002) rezultă că S.I., J.E. şi J.M. au solicitat restituirea în natură a următoarelor mobile şi imobile:
1) „una bucată de pământ…. aflată pe raza comunei Săcele, judeţul Gorj conform actelor de proprietate".
2) „Proprietatea din oraşul Tg.Jiu, pe care am cumpărat-o de la moştenitorii N.H., vecină la răsărit cu A.S., adică terenul ipotecat Băncii Comerţul din aceeaşi proprietate, la apus cu CFR, şi pârâtul H., la Miazăzi cu strada D. în suprafaţă de circa 8000 mp, împreună cu tot ce se află pe dânsa conform actelor de proprietate".
3) „Terenul împreună cu moara, joagărul şi cuptorul de pâine - Brutăria - tot pe raza comunei Săcele, judeţul Gorj, conform actelor de proprietate".
La termenul din 11 iulie 2002, instanţa îi pune în vedere procuratorului reclamantei J.E. să-şi precizeze acţiunea sub aspectul identificării imobilului şi al obiectului acţiunii. Din încheierea de şedinţă din 11 aprilie 2003 (fila 22 dosar nr. 3783/20021 al Tribunalului Gorj) rezultă că reclamantul S.I. prin avocat a depus la dosar (f.20) o precizare de acţiune prin care solicită restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 8000 mp şi a două clădiri situate în Tg.Jiu.
Din actele dosarului, rezultă că imobilele şi terenul ce formează obiectul litigiului este cel cumpărat de S.S.B., proprietar din comuna Săcele, judeţul Gorj, de la S.N.H., M.D.M., A.N.H. din Tg.Jiu cu actul de vânzare nr. 963, transcris sub nr. 4558 din 12 august 1927, imobile situate în Tg.Jiu.
Conform adresei nr. 20347 din 27 ianuarie 1999 a Primăriei Tg.Jiu, imobilul se găseşte la adresa: C. nr. 7.
Conform actului de vânzare-cumpărare nr. 3099/4697 din 13 iunie 1947, S.S.B., a înstrăinat un corp de case lui I. şi E.V. imobil situat în Tg.Jiu, şi terenul aferent de 3241,64 mp.
Din anexa la Decretul de naţionalizare nr. 92/1950 rezultă că imobilul din C. nr. 7 a fost naţionalizat conform titlului de proprietate nr. 1321021/1996 reclamanţilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 4603 mp.
În raport de cele expuse, rezultă că obiectul notificării l-a format suprafaţa de 8000 mp, din care suprafaţa de 4603 mp este cuprinsă în titlul de proprietate nr. 1321021/1996 rămânând o diferenţă de 3397 mp pentru care curtea de apel a constatat în mod judicios că, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Este nefondată şi critica vizând restituirea suprafeţei de 197 mp în natură, întrucât acest teren nu a format obiectul notificării.
În raport cu cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de reclamanţii J.E., F.J.D., J.G.A. şi J.C.M. împotriva deciziei civile nr. 124 din 09 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4799/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4789/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
