ICCJ. Decizia nr. 4785/2010. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4785/2010
Dosar nr. 40959/1/2004
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Constată că prin Decizia nr. 1494 din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul de pârâţii N.I.N.D., N.E., E.N., N.F., N.M., I.C.R., M.E., N.C., S.E. şi N.P. împotriva sentinţei civile nr. 15 din 20 ianuarie 2004 a Tribunalului Dolj.
S-a reţinut în considerentele deciziei, ca fiind corectă soluţia de primă instanţă, de admitere a contestaţiei formulate de SC M.S. SA, având în vedere calitatea de deţinător al imobilului şi dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii, care au susţinut caracterul nelegal al soluţiei.
Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 15 martie 2006, suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a rămas în nelucrare până la 4 mai 2010, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării.
Înalta Curte urmează să constate intervenită sancţiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Aşadar, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Or, în speţă, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 15 martie 2006, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii.
În condiţiile în care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, se va reţine întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâţii N.I.N.D., N.E., E.N., N.F., N.M., I.C.R., M.E., N.C., S.E. şi N.P. împotriva deciziei nr. 1494 din 2 iunie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4796/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4781/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
