ICCJ. Decizia nr. 4838/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4838/2010
Dosar nr. 28396/1/2005 (Număr în format vechi 11934/2005)
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 860/A din 3 iunie 2004, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantele G.C. şi G.G. şi de pârâta F. Vrancea împotriva Sentinţei civile nr. 94 din 11 martie 2004 pronunţată de Tribunalul Vrancea.
Prin Decizia civilă nr. 557/R din 15 septembrie 2005, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a declinat, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamante împotriva deciziei mai sus-menţionate a aceleiaşi curţi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală sub nr. 28396/1/2005, la data de 17 octombrie 2005.
Prin încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2006, Înalta Curte a suspendat judecata cererii de recurs, în temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moştenitorilor recurentei reclamante G.G. - decedată.
La data de 4 mai 2010, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea verificării şi discutării excepţiei de perimare a recursului.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 243 pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul de judecată din 19 ianuarie 2006, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 4 mai 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantele G.C. şi G.G. (în prezent decedată) împotriva Deciziei civile nr. 860 A din 3 iunie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 4836/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4839/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
