ICCJ. Decizia nr. 4855/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4855/2010
Dosar nr. 4422/121/2007
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4422/121/2007 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanţii S.I.D., M.A.B., D.I.M. şi C.D.A. au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Galaţi, să dispună anularea parţială a dispoziţiei nr. 3320/SR din 22 martie 2007 emisă de pârâtă şi restituirea în natură a loturilor nr. 3 şi 4 şi, parţial, a terenului liber de construcţii cuprins în lotul cu nr. 1, precum şi a părţii din construcţia nerestituită reclamanţilor aflată în lotul cu nr. 1 din imobilul situat în Galaţi.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Galaţi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Galaţi, Primăriei Municipiului Galaţi, Consiliului Local Galaţi şi a Primarului Municipiului Galaţi întrucât, în conformitate cu adresa nr. 33612 din 17 aprilie 2007 emisă de C.S.M.D. Galaţi, A.N.S. (Ministerul Tineretului şi Sportului) deţine în proprietate imobilul şi terenul din Galaţi, dat în administrare C.S.M.D.
Pentru acest motiv, s-a solicitat introducerea în cauză a Statului Român, prin reprezentanţii săi legali, Ministerul Tineretului şi Sportului Bucureşti şi C.S.M.D. Galaţi.
A fost, totodată, formulată şi cerere de chemare în garanţie a Statului Român, prin reprezentanţii săi legali, Ministerul Tineretului şi Sportului Bucureşti şi C.S.M.D. Galaţi.
De asemenea, s-a solicitat introducerea în cauză a Statului reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice (care, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 247/2005 reprezintă Statul Român ca acţionar al Fondului „Proprietatea").
S-a mai solicitat introducerea în cauză a Ministerului Finanţelor Publice reprezentat prin D.G.F.P. Galaţi, în calitate de administrator al domeniului public şi privat al statului în teritoriu.
Prin încheierea din 21 iunie 2007, Tribunalul Galaţi a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâţi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor Bucureşti a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice precum şi a D.G.F.P. Galaţi.
Totodată, prin aceiaşi încheiere, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de chemaţi în garanţie, a Ministerului Tineretului şi Sportului - Bucureşti şi a C.S.M.D. Galaţi.
La termenul de judecată din 29 februarie 2008, în baza art. 164 C. proc. civ., s-a dispus conexarea dosarului nr. 22/121/2008 la dosarul 4422/121/2007.
Prin acţiunea civilă ce a format obiectul dosarului 22/121/2008, reclamanţii au solicitat anularea dispoziţiei nr. 2417 din 6 decembrie 2007 emisă de A.N.S. şi restituirea în natură a suprafeţei de teren de 4508,36 mp situată în Galaţi, teren individualizat în Planul de situaţie anexă la dispoziţia nr. 3320/SR din 22 martie 2007 emisă de Primarul Municipiului Galaţi sub denumirea de lot 3, aflat în incinta Arenei de Tenis.
Prin sentinţa civilă nr. 1515 din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Galaţi şi a Primarului Municipiului Galaţi, a respins ca fiind lipsite de obiect excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Galaţi şi Consiliului Local al Municipiului Galaţi şi a respins ca nefondată cererea de chemare în garanţie a Statului Român prin A.N.S. şi a C.S.M.D. Galaţi.
S-au admis contestaţiile formulate de reclamanţi şi, în consecinţă, s-a anulat în parte dispoziţia nr. 3320/SR/2007 emisă de Primarul Municipiului Galaţi şi s-a dispus restituirea în natură şi în totalitate către reclamanţi a lotului nr. 4 din Schiţa anexă la raportul de expertiză ( lot format din teren în suprafaţă de 2942.35 mp) precum şi restituirea în natură şi în parte a lotului nr. 1 din schiţa anexă la raportul de expertiză topometrică, respectiv a terenului liber de construcţii.
Prin aceeaşi sentinţă civilă s-a anulat dispoziţia nr. 2417 din 6 decembrie 2007 emisă de A.N.S. şi s-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţei de teren de 4508,36 mp situată în Galaţi (teren individualizat în schiţa anexă la raportul de expertiză identificat prin lotul nr. 3).
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, pe baza probelor administrate în cauză, că reclamanţii au calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în înţelesul Legii nr. 10/2001.
De asemenea, s-a constatat că atât Municipiul Galaţi cât şi Primarul Municipiului Galaţi au calitate procesuală pasivă deoarece primul are în proprietate terenurile revendicate, iar cel de al doilea a emis dispoziţia nr. 3320 din 22 martie 2007.
Referitor la chematele în garanţie, Statul Român prin A.N.S. şi a C.S.M.D. Galaţi s-a reţinut că acestea trebuie să figureze în proces, întrucât au calitatea de pârâţi prin conexarea dosarului nr. 22/121/2008, iar reclamanţii au solicitat şi anularea dispoziţiei nr. 2417 din 6 decembrie 2007 emisă de Agenţia Naţională pentru Sport.
Pe fondul cauzei, având în vedere concluziile raportului de expertiză, s-a reţinut că cele două contestaţii sunt întemeiate.
Împotriva sentinţei civile nr. 1515 din 28 noiembrie 2008 a Tribunalului Galaţi, în termen legal au declarat apel Municipiul Galaţi prin Primar D.N., A.S.C.S. Dunărea invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
Prin Decizia civilă nr. 126A din 14 aprilie 2009, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de Municipiul Galaţi prin Primar şi a schimbat în parte sentinţa civilă atacată în sensul că a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul - teren identificat ca fiind lotul nr. 1 din schiţa anexă la raportul de expertiză, în suprafaţă de 2189,83 mp.
Apelul declarat de pârâtele A.N.S.C.S. Dunărea a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În mod eronat Tribunalul a dispus restituirea în natură către reclamanţi a lotului nr. 1 în condiţiile în care, din schiţele topo depuse la dosar, rezultă că suprafaţa restituită este ocupată în procent de peste 50% de construcţii de utilitate publică, iar terenul liber de construcţii la care fac referire reclamanţii deserveşte activitatea şi accesul în incinta Teatrului Muzical Galaţi, fiind incidente în speţă dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată.
În aceste condiţii, restituirea terenului identificat ca fiind lotul nr. 1 din schiţa anexă la raportul de expertiză se poate realiza prin echivalent sub forma despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care în opţiunea legiuitorului nu vine în contradicţie cu spiritul Legii nr. 10/2001, respectiv cu caracterul reparator al acesteia.
Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a stabilit faptul că „dreptul la despăgubiri se naşte odată cu producerea prejudiciului". Un drept de creanţă de această natură constituie un bun şi deci reprezintă un drept de proprietate în înţelesul avut în vedere de art. 1 paragraful 1 teza I din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană.
În ceea ce priveşte primul motiv de nelegalitate invocat în apelul declarat de pârâtele A.N.S.C.S. Dunărea, instanţa de apel a reţinut că tribunalul a soluţionat corect excepţia tardivităţii atât timp cât reclamanţii au tăcut dovada că s-au adresat Primarului Municipiului Galaţi în anul 2001, notificarea fiind înregistrată sub nr. 258 din 22 iunie 2001 la B.E.J. M.T.
Faţă de această situaţie, se constată că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, reclamanţii făcând pe deplin dovada că au respectat termenul de 6 luni prevăzut de legea specială.
De asemenea, s-a considerat că şi excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâte a fost în mod corect respinsă de prima instanţă atât timp cât din actele de stare civilă şi certificatele de moştenitori, rezultă că reclamanţii S.I.D. şi M.A.B. sunt descendenţi ai defunctei S.E., fiind incidente dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Astfel, S.M.I. dobândeşte în urma căsătoriei numele de D. şi decedează la data de 28 martie 1999 conform certificatului de deces aflat la dosar. Aceasta a avut ca părinţi pe I. şi E. potrivit certificatelor de naştere şi de deces depuse în cauză.
Moştenitorii defunctei D.M.I. sunt reclamanţii C.D.A. şi D.A.M. conform certificatului de moştenitor nr. 47 din 13 mai 1999 eliberat de BNP S.C., astfel încât şi aceşti reclamanţi îşi justifică calitatea procesuală activă, fiind descendenţi ai defunctei S.E.
Nici ultimul motiv de apel prin care s-a susţinut că suprafaţa terenului ce a aparţinut autoarei S.E. era de fapt cu 2500 mp, mai mic decât cel stabilit prin expertiza topometrică, nu a fost apreciat ca fiind fondat, instanţa de apel comparând schiţa din 1937 şi pe cea din anexa 1 la motivele de apel formulate de Municipiul Galaţi şi concluzionând că acestea cuprind aceeaşi suprafaţă de teren.
Împotriva deciziei civile nr. 126 A din 14 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în termen legal au declarat şi motivat recurs reclamanţii S.I.D., M.A.B., D.I.M. şi C.D.A. şi chemaţii în garanţie Clubul Sportiv Municipal Dunărea Galaţi şi Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului.
1. Prin recursul declarat, reclamanţii formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ.:
Suprafaţa liberă de construcţii din lotul nr. 1 (1040.67 mp) poate fi restituită în natură deoarece nu deserveşte activitatea şi accesul în incinta teatrului, care se face din str., iar reclamanţii nu au solicitat restituirea în natura şi a esplanadei teatrului.
În plus, în şedinţa publica din 9 aprilie 2009 când s-au pus concluzii pe fondul cauzei, reprezentantul Municipiului Galaţi a achiesat la cererea reclamanţilor de restituire în natură a suprafeţei de 1040.67 mp.
Faţă de solicitările reprezentantului Municipiului Galaţi în concluziile sale orale, prin Decizia recurată, instanţa de apel a acordat mai mult decât a solicitat apelantul Municipiul Galaţi, fiind incidente în cauza dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
În mod greşit instanţa de apel a considerat ca suprafaţa de 1040.67 mp teren liber de construcţii din lotul nr. 1, ar fi necesară pentru funcţionarea Teatrului Muzical Galaţi, atâta timp cât accesul în teatrul se face direct din str., iar accesul la magazia aflată în apropriere nu se face prin lotul nr. 1. Prin urmare, nu se poate considera că terenul liber de construcţii ar deservi activitatea şi accesul în incinta Teatrului Muzical Galaţi.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea în parte a deciziei apelate în sensul restituirii în natură către recurenţii-reclamanţi a suprafeţei de 1040.67 mp teren liber de construcţii aflat în lotul 1.
2. Chemata în garanţie C.S.M. Dunărea Galaţi critică Decizia pronunţată de instanţa de apel pentru următoarele motive:
Curtea de Apel Galaţi a soluţionat greşit excepţia tardivităţii notificării şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii notificării, recurenta arată că reclamanţii au adresat notificare pentru restituirea imobilului la data de 17 iunie 200, după expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage, conform art. 21 alin. (5) pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Reclamanţii nu pot invoca incidenţa art. 23 alin. (4) din Lege întrucât acest text se referă doar la situaţia în care persoana îndreptăţită la restituire nu cunoaşte unitatea deţinătoare. Imobilul a cărei restituire se solicită este deţinut de A.N.S. şi aflat în administrarea C.S.M. Dunărea, terenul are destinaţie sportivă iar pe acest teren se află de peste 20 de ani arene de tenis, astfel încât reclamanţii puteau afla, prin minime diligenţe, cine este deţinătorul acestui teren.
Se susţine şi nelegalitatea deciziei recurate sub aspectul dezlegării date excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor.
Recurentul arată că actele de stare civilă depuse de către reclamanţi nu atestă legătura de rudenie între aceştia şi persoana deposedată de imobil şi nici decesul persoanei deposedate S.E., aşa cum prevede art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în actele de stare civilă depuse existând o serie de neconcordanţe.
Se mai arată că, în raportul de expertiză efectuat, expertul nu a precizat modul în care a stabilit faptul că suprafaţa imobilului este de 15645 mp teren, în condiţiile în care, în actul de proprietate, suprafaţa imobilului este în unităţi vechi de măsura (30 stânjeni lăţime şi 84 stânjeni lungime) şi nu în mp.
3. Chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului formulează următoarele motive de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
În speţa dedusă judecăţii este vorba de două imobile distincte de vreme ce prin notificarea adresată Primăriei Galaţi în anul 2001 şi înregistrată sub nr. 258 din 22 iunie 2001 se solicita restituirea imobilului situat în Galaţi, iar prin notificarea adresată în anul 2007 recurentei şi soluţionată prin dispoziţia nr. 2417 din 06 decembrie 2007 se solicită restituirea imobilului situat în Galaţi. Prin urmare, reclamanţii aveau obligaţia de a formula două notificări distincte, pentru fiecare din cele două imobile, iar notificarea depusă în anul 2007 prin care se solicită restituirea imobilului din Galaţi, este în afara termenului prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea 10/2001 şi, pe cale de consecinţă, aceasta a fost corect soluţionată prin dispoziţia nr. 2417 din 06 decembrie 2007.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:
1. Recurenţii reclamanţi formulează critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., ambele raportate la dezlegarea dată de instanţa de apel sub aspectul cererii de restituire a terenului în suprafaţă de 1040.67 mp cuprins în lotul nr. 1 din imobil.
În temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ. se susţine că, prin acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru această suprafaţă de teren, în condiţiile în care reprezentantul Municipiului Galaţi a achiesat la cererea reclamanţilor de restituire în natură, instanţa de apel a acordat mai mult decât a solicitat apelantul Municipiul Galaţi, ceea ce atrage modificarea deciziei în temeiul acestui motiv de recurs.
Critica nu este fondată.
Prin apelul formulat în cauză, pârâtul Municipiul Galaţi a criticat soluţia pronunţată de Tribunalul Galaţi, susţinând greşita restituire în natură a suprafeţei de 1040,67 mp teren cuprinsă în lotul 1 şi arătând că pentru acest lot pot fi acordate numai măsuri reparatorii în echivalent, aşa cum prevede art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, întrucât terenul liber de construcţii, deserveşte construcţii de utilitate publică.
Este adevărat că, în cuprinsul încheierii de la termenul de judecată din data de 09 aprilie 2009, se consemnează că apelantul Primarul Municipiului Galaţi, prin reprezentant, solicită „restituirea în natură a suprafeţei de 1040,67 mp", însă in aceeaşi încheiere se menţionează deopotrivă şi că acelaşi apelant-pârât solicită „admiterea apelului astfel cum a fost formulat". Or, prin cererea de apel, pârâtul Municipiul Galaţi susţinuse acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul teren identificat în cauză ca fiind lotul 1.
În această situaţie, Înalta Curte apreciază că este vorba despre o eroare materială cuprinsă în încheierea menţionată, cu atât mai mult cu cât, în cauză, nu s-a făcut dovada că reprezentantul pârâtului ar fi beneficiat de un mandat special care să-i dea posibilitatea de a renunţa la solicitările formulate prin calea de atac promovată.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu se poate dispune modificarea deciziei recurate în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în sensul celor menţionate prin recursul declarat de reclamanţi.
Cu privire la aceeaşi suprafaţă de teren, reclamanţii susţin prin motivele de recurs şi aplicarea greşită a legii, solicitând admiterea recursului în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi arătând că sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a suprafeţei de 1040.67 mp teren liber de construcţii din lotul nr.1, întrucât această suprafaţă nu este necesară pentru funcţionarea Teatrului Muzical N.L. Galaţi, atâta timp cât accesul în teatrul se face direct din str., iar accesul la magazia aflată în apropriere nu se face prin lotul nr. 1.
Nici această critică nu este fondată.
Situaţia de fapt stabilită în privinţa lotului 1 de teren în baza raportului de expertiză efectuat, şi care nu mai poate fi reapreciată în calea de atac a recursului, a relevat că „lotul 1 de teren este folosit de teatrul muzical N.L. care a edificat unele construcţii (magazii de materiale, depozit pentru decoruri şi recuzită), a amenajat spaţiul verde", pe acest teren fiind construite „alei de acces şi trotuare".
Suprafaţa de teren identificată ca fiind liberă de construcţii este de 1040,67 mp.
Însă, faţă de poziţionarea terenului în litigiu, aflat în imediata vecinătate a clădirii teatrului, între esplanada teatrului (intrarea principală), clădirea teatrului şi magazia care-l deserveşte, şi de împrejurarea că pe această suprafaţă de teren sunt construite, potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat, alei de acces şi trotuare, se poate concluziona că terenul în suprafaţă de 1040,67 mp este afectat de o servitute legală, asigurând normala folosinţă a teatrului şi a construcţiilor-anexă.
Prin urmare, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel stabilind corect că, dată fiind destinaţia actuală a terenului în litigiu, restituirea în natură solicitată de reclamanţi nu este posibilă.
2. Chemata în garanţie C.S.M. Dunărea Galaţi nu a indicat care sunt cazurile de casare sau de modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ. pe care îşi întemeiază în drept criticile formulate prin motivele de recurs. Dezvoltarea unora dintre motivele de recurs, respectiv a celor prin care se critică soluţionarea excepţiei tardivităţii formulării notificării şi a excepţiei lipsei calităţii procesual active, face posibilă încadrarea lor, în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 22 şi art. 23 din Legea 10/2001.
Analizând Decizia recurată din perspectiva acestor motive de recurs, Înalta Curte constată că recursul declarat de chemata în garanţie C.S.M. Dunărea Galaţi nu este fondat.
În dezvoltarea motivului de recurs vizând excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor, recurenta a formulat mai multe susţineri şi anume: neconcordanţele care apar în actele de stare civilă şi în titlul de proprietate cu privire la numele E.Z.S. în sensul că aceasta figurează atât ca E.Z. cât şi ca E.S., atât ca S. cât şi ca S.K., lipsa unui certificat de deces pe numele S.E., lipsa unei notificări din partea reclamantului M.A.B. în termenul legal prevăzut de Legea nr. 10/2001, ceea ce echivalează cu neacceptarea succesiunii în termen legal, atrăgând şi pentru acest motiv, lipsa calităţii procesual active a reclamantului.
În ceea ce priveşte susţinerile legate de neconcordanţele de nume care apar în actele de stare civilă şi în titlul de proprietate exhibat, Înalta Curte apreciază că cenzurarea susţinerilor formulate ar presupune o analizare a probelor administrate în fazele procesuale anterioare. Interpretarea dovezilor administrate este însă incompatibilă cu natura căii de atac promovate şi nu poate fi realizată în cadrul controlului judecătoresc pe care aceasta îl declanşează şi care poate viza exclusiv aspecte de nelegalitate a deciziei atacate.
Faţă de considerentele menţionate, neputându-se cenzura Decizia recurată sub aspectul concluziei pe care instanţa de apel o deduce din interpretarea probelor administrate în privinţa numelor diferite sub care este menţionată autoarea reclamanţilor, efectele juridice atrase de lipsa unui certificat de deces pe numele S.E. nu au relevanţă. Câtă vreme s-a stabilit că autoarea reclamanţilor a figurat în acte de stare civilă şi sub numele de S.E.S., certificatul de moarte depus pe acest nume face dovada decesului autoarei reclamanţilor.
Împrejurarea că reclamantul a acceptat în termen legal succesiunea defunctei C.E.A. rezultă din certificatul de moştenitor nr. 25/2003 emis de BNP P., iar cesiunea de creanţă având ca obiect dreptul de creanţă născut în temeiul Legii 10/2001, intervenită între S.I.D. şi reclamantul M.A.B. a făcut ca prin dispoziţia nr. 3320/SR din 22 martie 2007 emisă de Primăria Municipiului Galaţi, restituirea imobilului să fie dispusă şi faţă de această parte.
Prin urmare, a fost dovedită acceptarea succesiunii de către reclamantul M.A.B., astfel încât şi acest argument formulat în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active apare ca nefondat.
Sub aspectul soluţionării excepţiei tardivităţii notificării formulate de reclamanţi, reţinută prin dispoziţia 2417 din 06 decembrie 2007 emisă de A.N.S., Înalta Curte apreciază, de asemenea, hotărârea recurată ca fiind legală.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 258 din 22 iunie 2001, reclamanţii au solicitat Primarului Municipiului Galaţi ca, în temeiul Legii 10/2001, să dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 15.6456 mp şi a construcţiei care a aparţinut autoarei lor, E.S.
Potrivit art. 22 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricărei autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului de 6 luni în care aceasta trebuia formulată, chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul. În situaţia în care, persoana juridică notificată deţine numai o parte din bunurile imobile solicitate, va emite Decizia de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deţine şi va comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare a celeilalte părţi din imobilul solicitat [art. 27 alin. (1) şi (2)]. Legea prevede, în alin. (4) al art. 27 că, în această situaţie, termenul de 6 luni pentru formularea notificării curge de la data primirii comunicării privind unitatea deţinătoare a respectivei părţi din imobil.
Prin urmare, prin notificarea înregistrată sub nr. 258 din 22 iunie 2001 la Primăria Municipiului Galaţi, petenţii au făcut dovada respectării termenului de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea 10/2001 în care aceasta trebuia formulată.
Prin dispoziţia nr. 3320/SR din 22 martie 2007, Primarul Municipiului Galaţi a dispus restituirea parţială în natură a imobilului solicitat, fără însă a respecta obligaţiile prevăzute de art. 27 alin. (29 din Legea 10/2001 şi a comunica petenţilor că pentru o parte din terenul a cărui restituire au cerut-o, Primăria Municipiului Galaţi nu are calitatea de unitate deţinătoare în sensul legii de retrocedare. Numai prin întâmpinarea depusă în prezenta cauză la data de 21 iunie 2007, intimata Primăria Municipiului Galaţi a indicat deţinătorul acestui teren ca fiind A.N.S.
În aplicarea alin. (4) al art. 27 din Legea 10/2001, numai de la data comunicării unităţii deţinătoare a celeilalte părţi din imobil, curge termenul de 6 luni pentru formularea notificării către această entitate.
Prin urmare, notificarea înregistrată la data de 17 iulie 2007 este formulată înăuntrul termenului de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea 10/2001 şi care, conform art. 27 alin. (4), a început să curgă de la data de 21 iunie 2007, dată la care, prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanţii au aflat care este unitatea deţinătoare a lotului 3 din terenul solicitat a fi restituit.
Nu se poate imputa persoanelor îndreptăţite că nu au efectuat diligenţe pentru a afla deţinătorul acestui lot de teren, legea neimpunând astfel de obligaţii în sarcina persoanelor care înţeleg să urmeze procedura prevăzută de legea de reparaţie. Dimpotrivă, legea prevede expres prin art. 27 alin. (2) din Lege, îndatorirea persoanei juridice notificate de a comunica persoanei îndreptăţite datele persoanei fizice sau juridice deţinătoare a celeilalte părţi din imobil. În cauză, unitatea notificată – Primăria Municipiului Galaţi – nu şi-a îndeplinit această obligaţie, iar sancţiunea nerespectării acesteia nu trebuie să-i vizeze pe petenţi prin imputarea neefectuării unor diligenţe în sensul identificării unităţii deţinătoare.
Criticile având ca obiect conţinutul raportului de expertiză efectuat în cauză nu pot fi analizate de instanţa de recurs. Ele se constituie în obiecţiuni la acest raportul de expertiză ce nu se pot încadra în motivele de recurs limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi care sunt incompatibile cu natura căii de atac exercitate.
3. Nici recursul declarat de chematul în garanţie Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului nu este fondat.
Autoarea reclamanţilor a fost titulara dreptului de proprietate asupra unui singur imobil, cel situat în str., în suprafaţă de 15.645 mp şi construcţie, acesta fiind imobilul care, în temeiul Decretului 111/1951, a trecut în proprietatea statului.
Împrejurarea că, ulterior preluării bunului de către stat, imobilul a fost împărţit în mai multe loturi dintre care unul deţinut de recurent, nu determină concluzia că în cauză, ar fi vorba despre imobile diferite care să nască pentru petenţi obligaţia de a formula notificări diferite.
Prin notificarea adresată Primăriei Municipiului Galaţi, reclamanţii au solicitat restituirea imobilului care a aparţinut autoarei lor, necunoscând la acel moment că unitatea notificată nu mai deţine unul dintre cele patru loturi de teren care, la data preluării de către stat, formau un singur imobil. Prin urmare, necunoscând divizarea terenului, administrarea lui de către entităţi diferite şi ţinând seama de faptul că suprafaţa de teren ce a aparţinut autoarei lor a reprezentat un singur imobil, reclamanţii au adresat în mod corect o singură notificare unităţii pe care o considerau deţinătoare a imobilului în ansamblul său, neputându-se reţine în cauză o încălcare a prevederilor art. 22 alin. (1) teza 2 din Legea 10/2001.
Criticile vizând tardivitatea notificării soluţionată prin dispoziţia nr. 2417 din 06 decembrie 2007 au fost analizate în cadrul recursului declarat de chemata în garanţie C.S.M. Dunărea Galaţi, astfel încât Înalta Curte nu va reitera argumentele pentru care a apreciat că aceasta nu este întemeiată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii C.D.A., D.I.M., M.I.M. şi S.D.I. şi de chemaţii în garanţie C.S. Dunărea Galaţi şi Ministerul Educaţiei, Cercetării Tineretului şi Sportului împotriva deciziei civile nr. 126 A din 14 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4856/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4825/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
