ICCJ. Decizia nr. 4856/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4856/2010
Dosar nr. 526/44/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2010
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 29 iunie 2005, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului Galaţi şi a solicitat instanţei ca, prin în echivalent pentru imobilul (teren) în 674 lei vechi, obligarea pârâtului la restituirea în natură a suprafeţei de 800 mp teren şi readucerea acestuia, pe cheltuiala pârâtului, la situaţia de la data notificării nr. 164/N/2002.
În motivarea acţiunii reclamantul a învederat că notificarea a fost promovată de mama sa, B.E.H., în prezent decedată, care a cerut restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 303 din 3 noiembrie 1948 pentru naţionalizarea industriei cinematografice, înscris sub numele C.L., imobil ce i-a aparţinut conform actului dotal autentificat sub nr. 1421 din 26 martie 1926 de Tribunalul Brăila. În anul 2000 clădirea cinematografului a fost demolată, iar prin Hotărârea nr. 47 din 1 martie 2001 a Consiliului Local al Municipiului Galaţi, acest organism a preluat în administrare terenul în suprafaţă de 559 mp aferent fostei clădiri a C.D.
Pârâtul a tergiversat soluţionarea notificării nr. 164/N/2002 şi a emis dispoziţia atacată cu contestaţie numai după rămânerea definitivă a sentinţei nr. 942 din 23 noiembrie 2004 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, prin care pârâtul a fost obligat să emită dispoziţia/Decizia motivată privind notificarea în discuţie.
La data notificării şi chiar la data emiterii dispoziţiei nr. 1871/2005 - respectiv 6 iunie 2005 - terenul în litigiu era liber, nefiind afectat de nici o lucrare de utilitate publică, cea existentă în prezent - o bretea de ocolire a semaforului aflat în intersecţia străzilor - executându-se cu începere de la 12 iunie 2005, în lipsa unei hotărâri a Consiliului Local al Municipiului Galaţi şi a autorizaţiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991.
Tribunalul Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 499 din 28 aprilie 2006 a respins ca nefondată acţiunea, reţinând în esenţă că prin HCL nr. 47 din 1 martie 2001 terenul de sub fostul C.D. a trecut în proprietatea Municipiului Galaţi şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Galaţi. La data formulării notificării (anul 2002) în cauză erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 215/2001 privind administraţia publică şi regimul juridic al acesteia în raport de care, restituirea în natură ca măsură reparatorie prevăzută prin Legea nr. 10/2001 nu se putea dispune dacă unitatea investită cu soluţionarea notificării nu achiesa la această modalitate.
În acest context, nu are relevanţă faptul că, la data notificării, terenul în litigiu nu era afectat de detaliile de sistematizare existente în prezent, iar eventuala inexistenţă a tuturor avizelor pentru executarea acelor lucrări excede litigiului de faţă.
Mai mult, Consiliul Local al Municipiului Galaţi a adoptat Hotărârea nr. 461 din 20 decembrie 2002 prin care a aprobat planul urbanistic de detaliu pentru zona aflată la intersecţia străzii B. cu Prelungirea T. , în vederea optimizării circulaţiei rutiere, iar lucrarea a fost pusă în aplicare, astfel că nu erau incidente nici dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Expertiza tehnică efectuată în cauză atestă că terenul solicitat este ocupat de trotuare şi pastilă - 195,64 mp, spaţii verzi - 283,63 mp, spaţiu constituit C.M. şi V. - 1,64 mp, parcare şi spaţiu carosabil - 382,40 mp şi, prin urmare, nu putea fi restituit în natură.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 303/A din 14 septembrie 2006 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinţei civile nr. 499 din 28 aprilie 2006 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă.
Instanţa de apel şi-a însuşit argumentele cuprinse în sentinţa tribunalului şi a reţinut că lucrarea de optimizare a circulaţiei rutiere, a fost declarată de utilitate publică de interes local, luându-se măsura exproprierii şi a altei proprietăţi în zonă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B.M., iar prin Decizia civilă nr. 6090/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti a fost admis recursul reclamantului, s-a casat Decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi şi cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, apreciindu-se ca fiind necesar să se stabilească, prin probe certe, situaţia juridică a imobilului la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Rejudecând cauza, prin Decizia civilă nr. 78/A din 24 februarie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinţei civile nr. 499 din 28 aprilie 2006 a Tribunalului Galaţi.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Faţă de poziţionarea terenului în discuţie şi faţă de măsurile stabilite de municipalitate în Planul de Urbanism General, restituirea în natură a imobilului nu se poate face.
Aşa cum rezultă din toate probele administrate, terenul se află la intersecţia a două străzi foarte circulate din Municipiul Galaţi şi, pentru fluidizarea circulaţiei, încă înainte de anul 2001, anul apariţiei Legii nr. 10/2001, s-a luat măsura modernizării acestei intersecţii.
Potrivit dispoziţiilor din Capitolul II pct. 10.3 din HG nr. 250 din 07 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, instituţia investită cu soluţionarea notificării are obligaţia de a verifica destinaţia actuală a terenului revendicat şi a suprafeţei acestuia pentru a nu afecta căile de acces (străzi, trotuare, parcări), existenţa unor amenajări subterane, etc.
În cazul în care se constată astfel de situaţii, restituirea se va limita la terenul liber.
Potrivit HG nr. 52 din 15 august 2002, fac parte din domeniul public al judeţului Galaţi.
Terenul revendicat se află la intersecţia străzii T. cu str. B. De asemenea, prin HCL nr. 47 din 01 martie 2001 terenul de sub imobilul revendicat şi care a fost demolat a trecut în proprietatea Municipiului Galaţi şi în administrarea Consiliului Local Galaţi, fiind ocupat în prezent de trotuare şi pastilă 195,63 mp, spaţii verzi 283,63 mp, parcare şi spaţiu carosabil 382.40 mp şi spaţiu construit.
Curtea a constatat că prin Planul de Urbanism General nr. 199 din 22 noiembrie 2000 s-a prevăzut necesitatea efectuării unui studiu de specialitate pentru rezolvarea nodurilor de circulaţie inclusiv în zona U.T.R. 4 situată la intersecţia străzii B. cu Prelungirea T.
În scopul punerii în practică a măsurilor cuprinse în Planul de Urbanism General a fost emisă HCL nr. 47 din 01 martie 2001 prin care terenul aferent fostului C.D. este trecut în administrarea Consiliului Local Galaţi.
Tot în scopul modernizării intersecţiei a fost emisă şi HCL nr. 135 din 12 noiembrie 1998 prin care s-a aprobat demolarea C.D.
Prin HCJ nr. 304 din 30 iunie 2003 a fost declarată de utilitate publică de interes local lucrarea „Optimizarea circulaţiei rutiere a străzii B. colţ cu str. T.".
Analizând succesiunea în timp a emiterii tuturor aceste acte rezultă că, înainte de apariţia Legii nr. 10/2001, municipalitatea a hotărât modernizarea intersecţiei astfel că se poate spune că terenul era afectat de detalii de sistematizare la data apariţiei Legii nr. 10/2001, iar acestea sunt de utilitate publică.
După aprobarea Planului de Urbanism General din data de 22 noiembrie 2000, pârâta a acţionat sistematic în sensul punerii în aplicare a măsurilor cuprinse în acest plan inclusiv măsuri de optimizare a circulaţiei în intersecţia arătată.
Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, în termen legal a declarat şi motivat recurs reclamantul B.M.
Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
1) Hotărârea Curţii de Apel Galaţi a fost data cu încălcarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ. şi a prevederilor Legii nr. 10/2001 (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
În aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. sunt incidente în cauză prevederile art. 9 şi art. 20 din Legea 10/2001, dispoziţii potrivit cărora, în raport cu situaţia juridică a imobilului la data de 14 februarie 2001, restituirea în natură a imobilului este obligatorie.
Hotărârea nr. 47 din 01 martie 2001 a Consiliului Local Galaţi, Hotărârea nr. 461 din 20 decembrie 2003 şi Hotărârea nr. 304 din 30 iulie 2003 a Consiliului Judeţean Galaţi au emise după data de 14 februarie 2001, fiind nule în condiţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Fata de situaţia juridică de fapt şi de drept a bunului la data apariţiei Legii nr. 10/2001, data de 14 februarie 2001, restituirea imobilului în natură se impune ca singura măsură legală.
Curtea de Apel Galaţi a invocat Planul de Urbanism General nr. 199 din 22 noiembrie 2000, fără ca această probă să fie administrată în cauză şi în condiţiile în care, la numărul 199 din 22 noiembrie 2000, este înregistrat certificatul de urbanism în baza căruia a fost demolată construcţia existenta pe teren – C.D. -, acest act neavând legătura cu nodul de circulaţie al oraşului Galaţi. Nici chiar acest certificat de urbanism nr. 199 din 22 noiembrie 2000 nu se afla depus la dosar, deşi despre acest act se face referire în adresa nr. 80 din 15 ianuarie 2001 a R.A.D.E.F România film către Primăria Municipiului Galaţi.
2) Hotărârea Curţii de Apel cuprinde motive contradictorii, străine de naturii pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.).
Hotărârea instanţei de apel, pronunţată în temeiul unei probe care nu a fost administrate în cauză, respectiv a Planului de Urbanism General purtând numărul 199 din 22 noiembrie 2000, este arbitrară, fără legătură cu exigenţele impuse de instanţa de recurs atunci când a dispus casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.
3) În raport cu probele administrate şi cu prevederile Legii nr. 10/2001, ale art. 480 C. civ. precum şi în raport cu dispoziţiile Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, măsura legală ce se impune este aceea a admiterii contestaţiei formulate.
4) Decizia recurată a fost data cu încălcarea protocolului adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale privind protecţia proprietăţii precum şi a art. 6 al Convenţiei Europene, pentru motivele arătate la punctul 1 al recursului.
Analizând Decizia recurată sub aspectul criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Este necontestat în cauză că imobilul în litigiu a fost proprietatea mamei reclamantului, B.E.H., în baza actului dotal autentificat sub nr. 1421 din 26 martie1926 de Tribunalul Brăila şi a fost preluat de stat în temeiul Decretului de naţionalizare nr. 303 din 03 noiembrie 1948. Ulterior preluării bunului de către stat, construcţia existentă pe teren a fost demolată.
După apariţia Legii nr. 10/2001, la data de 14 februarie 2002, autoarea reclamantului a formulat o notificare prin care a solicitat restituirea în natură a terenului situat în Galaţi, str. B. nr. 13, fost 35 colt cu T. şi acordarea de despăgubiri echivalente cu contravaloarea construcţiei demolate. Această notificare a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 1871/SR din 06 iunie 2005 de către Primăria Municipiului Galaţi, unitatea emitentă respingând cererea de restituire în natură a bunului şi propunând acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale.
Prin contestaţia formulată, petentul a solicitat anularea parţială a dispoziţiei nr. 1871/SR din 06 iunie 2005 şi obligarea Primarului Municipiului Galaţi la predarea în natură a suprafeţei de 800 mp teren situat în Galaţi, str. B. nr.11 (fost 35) colţ cu str. T.
Prin Decizia nr. 6090 din 26 septembrie 2007 pronunţată în finalizarea primului ciclu procesual, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de apel. S-a apreciat că este necesar a se stabili prin probe certe situaţia juridică a imobilului la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, a se verifica dacă lucrările edificate pe teren au fost autorizate, la ce dată, precum şi dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 trenul era liber sau dacă, dimpotrivă, era afectat de detalii de sistematizare, respectiv dacă acestea sunt de utilitate publică.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Galaţi a pronunţat Decizia ce face obiectul prezentului recurs, prin care a menţinut soluţia de respingere a contestaţiei formulate, considerând că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, aşa cum solicită petentul.
În motivarea soluţiei sale, instanţa de apel a făcut referire la două argumente şi anume: „poziţionarea terenului în discuţie şi măsurile stabilite de municipalitate în Planul de Urbanism General".
Or, prin Decizia de casare pronunţată, instanţa de recurs a stabilit în sarcina Curţii de Apel obligaţia de a verifica nu poziţionarea actuală a terenului în litigiu, ci situaţia juridică a bunului la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Dezlegarea dată de Înalta Curte sub aspectul necesităţii determinării situaţiei juridice a imobilului la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, a verificării autorizării lucrărilor edificate pe teren şi a împrejurării dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 terenul era liber sau afectat de detalii de sistematizare, este ignorată de instanţa de apel în rejudecare.
Curtea de Apel Galaţi răspunde îndrumărilor date de instanţa de recurs printr-un unic considerent şi anume: încă înainte de data apariţiei Legii nr. 10/2001 s-a luat măsura modernizării acestei intersecţii. Acest considerent este fundamentat pe un două argumente: prin Planul de Urbanism General nr. 199 din 22 noiembrie 2000 s-a prevăzut necesitatea efectuării unui studiu de specialitate pentru rezolvarea nodurilor de circulaţie inclusiv în zona U.T.R. 4 situată la intersecţia străzii B. cu T. şi succesiunea a actelor emise din care ar rezulta că, încă înainte de apariţia Legii nr. 10/2001, municipalitatea a decis modernizarea intersecţiei în care este situat imobilul.
Însă, Planul de Urbanism General nr. 199 din 22 noiembrie 2000 la care face referire instanţa de apel nu a fost depus la dosar, iar actele ulterioare la care face trimitere instanţa de apel şi anume: HCL 47 din 01 martie 2001, HCL 461 din 20 decembrie 2002 şi HCJ 304 din 30 iulie 2003 sunt ulterioare date intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi, prin urmare, nu pot constitui temei pentru determinarea situaţiei terenului data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sub aspectul detaliilor de sistematizare, aşa cum s-a stabilit prin Decizia pronunţată de instanţa de recurs.
În plus, prin raportul de expertiză efectuat cu ocazia rejudecării cauzei, expertul a concluzionat în sensul că nu au existat detalii de sistematizare între anul 1998 (anul demolării clădirii) şi anul 2003, că anul 2003 este anul începerii lucrărilor de optimizare a traficului rutier efectuate în baza HCJ 46/2002.
Prin considerentele sale, instanţa de apel s-a oprit la o concluzie contrară celei rezultate din raportul de expertiză efectuat, şi anume aceea că încă înainte de apariţia Legii nr. 10/2001, municipalitatea a decis modernizarea intersecţiei în care este situat imobilul, fără însă a arăta care sunt argumentele pentru care a apreciat că raportul de expertiză trebuie înlăturat din ansamblul probator administrat în cauză.
Pe de altă parte, Curtea de Apel nu a răspuns susţinerilor apelantului-reclamant vizând nulitatea actelor emise de autorităţile locale faţă de prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunţată fără lămurirea deplină a situaţiei de fapt, aşa cum s-a dispus prin Decizia pronunţată de instanţa de recurs, în temeiul unor probe care nu se regăsesc la dosar şi fără a răspunde motivat susţinerilor formulate de părţile în litigiu.
În acesta condiţii, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi Curţi de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva deciziei nr. 78/A din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 4858/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4855/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
