ICCJ. Decizia nr. 5021/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5021/2010
Dosar nr. 9915/1/200.
Şedinţa publică din 6 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9915/1/2009, la data de 16 decembrie 2009, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, contestatorii I.N. şi I.E. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei pronunţate la data de 3 decembrie 2009 de această instanţă, în dosarul nr. 250/59/2008.
În motivarea contestaţiei se arată, în fapt, că pârâta SC G. SA nu a fost legal citată, nici în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, finalizat prin Decizia pronunţată la data de 3 decembrie 2009, nici în dosarul nr. 2899.1/59/2006 al Curţii de Apel Timişoara, finalizat prin Decizia nr. 222 din 28 februarie 2008, prin care s-a respins recursul declarat de contestatori.
În altă ordine de idei, Decizia contestată este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât instanţa nu a înţeles că dosarul nr. 249/59/2008 nu are acelaşi obiect ca şi dosarul nr. 250/59/2008. Deşi ambele dosare au avut aceleaşi părţi, cererile de revizuire formulate au vizat decizii civile diferite ale Curţii de Apel Timişoara.
Pe fondul litigiului, contestatorii consideră că intimaţii-reclamanţi P.R., P.E.H. şi H.E.H. nu pot obţine terenuri în proprietate în România, fiind cetăţeni străini, şi nefiind împlinit termenul de 5 ani de la data aderării României la Uniunea Europeană.
Pe de altă parte, antecesorul intimaţilor-reclamanţi a dat o declaraţie din care rezultă că acesta ar fi fost despăgubit pentru imobilul din Caransebeş, ori aceste despăgubiri ar fi trebuit luate în samă de instanţa care a judecat recursul în cauză.
În drept, se invocă art. 317, art. 318 C. proc. civ.
Examinând Decizia contestată în raport de motivele de contestaţie în anulare astfel formulată, Înalta Curte constată că nu este fondată.
Astfel, prin Decizia nr. 9816 din 3 decembrie 2009 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 250/59/2008, s-a respins cererea de revizuire a deciziei civile nr. 222 din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara formulată de I.N. şi I.E.; au fost obligaţi revizuenţii să plătească intimatului P.R. suma de 2440,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Prin urmare, în această cale extraordinară de retractare, au legitimare procesuală părţile din procesul finalizat prin hotărârea contestată.
Dar calitatea de parte, în proces nu este suficientă pentru exercitarea contestaţiei în anulare. Contestatorul trebuie să justifice şi un interes, deoarece, altfel, cererea urmează să fie respinsă.
În doctrina de specialitate şi jurisprudenţa constantă a instanţelor judecătoreşti s-a decis, în acest sens, că neîndeplinirea procedurii de citare poate fi invocată numai de cel faţă de care s-a săvârşit această neregularitate, iar nu şi de celelalte părţi, care au fost legal citate în proces.
În speţă, nelegala citare a intimatei SC G. SA nu este invocată de către această parte, singura în măsură să invoce o vătămare, un prejudiciu procesual ce nu ar putea fi înlăturat decât prin anularea actului.
Având în vedere că neregularitatea actului de procedură invocată nu a produs o vătămare contestatorilor în speţă (revizuenţi în dosarul nr. 250/59/2008), Înalta Curte urmează să înlăture primul motiv al contestaţiei în anulare, întemeiat pe art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondat.
Referitor la cel de-al doilea motiv, întemeiat pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte constată că „Greşeala materială" invocată nu întruneşte condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare specială, care vizează greşeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, cum ar fi tardivitatea recursului sau anularea lui ca insuficient timbrat, ori făcut de o persoană fără calitate, şi alte situaţii asemănătoare (…).
Considerentele pentru care instanţa de recurs s-a pronunţat într-un anumit mod nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.
În acest context, susţinerile contestatorilor relative la fondul cauzei, nu pot face obiectul analizei de faţă, contestaţia în anulare fiind o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă şi care poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, va respinge contestaţia în anulare şi în raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., va obliga contestatorii la 899 lei cheltuieli de judecată către intimaţi reprezentând onorariu de avocat şi cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMNELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de I.N. şi I.E. împotriva deciziei nr. 9816 din 3 decembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Obligă contestatorii la 899 lei cheltuieli de judecată către intimaţii P.R., P.E.H. şi H.E.H.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5020/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5013/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
