ICCJ. Decizia nr. 5090/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5090/2010
Dosar nr. 15847/3/2009
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 decembrie 2008 pe rolul Tribunalului Iaşi şi declinată ulterior în favoarea Tribunalului Bucureşti, reclamanta U.N.C.M.R.R. – O.J. Iaşi a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să-l oblige pe pârât la restituirea în natură, în temeiul Legii nr. 10/2001, a imobilului situat în Municipiul Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 839 din 2 iulie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut, în esenţă, că referitor la imobilul în litigiu aceeaşi reclamantă a mai formulat o notificare, care a fost soluţionată irevocabil în sensul respingerii acesteia.
Prin Decizia civilă nr. 104 din 11 februarie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut aceeaşi situaţie de fapt şi de drept ca şi prima instanţă, arătând că dispoziţiile art. I pct. 46 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 nu dau dreptul reclamantei să formuleze o nouă notificare şi, prin urmare, pârâtul nu avea obligaţia de a răspunde celei de-a doua notificări a reclamantei, în condiţiile în care acesteia i se respinsese deja una, cu privire la acelaşi imobil.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta U.N.C.M.R.R. – O.J. Iaşi, în termenul prevăzut de lege, fără a motiva cererea, dar precizând în schimb că va depune la dosar printr-un memoriu separat motivele de recurs.
Recurenta nu s-a conformat obligaţiei legale de a motiva recursul în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei atacate, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare, solicitând, în principal, declararea nulităţii recursului şi, în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat.
Întrucât recursul nu a fost motivat în termenul legal, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ., să-l constate nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta U.N.C.M.R.R. – O.J. Iaşi împotriva deciziei nr. 104/A din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 5106/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5093/2010. Civil. Asigurări sociale. Recurs → |
---|