ICCJ. Decizia nr. 5184/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5184/2010
Dosar nr. 2193/1/2010
Şedinţa publică din 13 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 428 din 11 mai 2007 Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanţii P.G. şi P.S. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Craiova, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, şi Primarul municipiului Craiova, întemeiată pe Legea nr. 10/2001, prin care reclamanţii solicitau anularea dispoziţiei nr. 1361 din 31 ianuarie 2007 emisă de primarul municipiului Craiova şi restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 173 mp în compensare pentru terenul situat în Craiova, trecut în proprietatea statului în mod abuziv la data demolării imobilului casă de locuit construit pe acest teren.
Prin Decizia civilă nr. 287 din 22 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile sus-menţionate.
Prin Decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia civilă si de proprietate intelectuală, a respins ca tardiv formulat recursul declarat de aceiaşi reclamanţi împotriva deciziei nr. 287 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Împotriva acestei decizi, reclamanţii au formulat contestaţie în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., arătând că hotărârea pronunţată de instanţa de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul că în mod eronat s-a reţinut că recursul împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel a fost depus la data de 17 noiembrie 2008, acesta fiind depus în termenul prevăzut de lege, şi anume, la data de 22 octombrie 2008.
Contestaţia în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Motivul invocat de contestatori, respectiv, dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale, are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite. Este deci vorba despre acea greşeală pe care o poate comite instanţa prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.
Pentru ca eroarea materială să constituie motiv de contestaţie în anulare în înţelesul art. 318 C. proc. civ., ea trebuie să existe şi să poată fi sesizată în mod concret, în dosarul în care s-a dat soluţia a cărei anulare se cere, fiind apreciată ca atare în raport de datele existente la dosarul cauzei la data pronunţării hotărârii.
Deşi în principiu motivul invocat de contestatori, şi anume, acela al greşitei respingeri a recursului ca tardiv, se circumscrie noţiunii de greşeală materială în sensul prevăzut de textul legal anterior citat, în cazul concret dedus judecăţii nu sunt întrunite condiţiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Astfel, prin Decizia contestată, având ca obiect recursul declarat de reclamanţii P.S. şi P.G. împotriva deciziei civile nr. 287 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, s-a constatat că această din urmă hotărâre a fost comunicată reclamanţilor la data de 13 octombrie 2008, conform dovezii de primire şi procesului-verbal de predare încheiat de persoana însărcinată cu înmânarea actului de procedură, cu respectarea cerinţelor art. 100 C. proc. civ.
Faţă de această dată, termenul de recurs expirase la data de 29 octombrie 2008, însă recursul a fost declarat la data de 17 noiembrie 2008, cu mult peste termenul prevăzut de lege, aşa cum rezultă din memoriul ataşat adresei de înaintare a Curţii de Apel Craiova (filele 2-4 dosar recurs 5684/63/2007), care poartă numărul de înregistrare 26792 din 17 noiembrie 2008.
Cu prilejul soluţionării prezentei contestaţii în anulare, contestatorii au depus la dosarul cauzei, în justificarea datei declarării recursului, o copie xerox ilizibilă a memoriului de recurs, din care însă nu rezultă data înregistrării căii de atac, astfel încât afirmaţiile acestora nu sunt susţinute nici de probatoriile existente în dosarul în care s-a pronunţat Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2010 şi nici de eventuale acte noi care să confirme motivul de contestaţie invocat.
Termenul de recurs este un termen imperativ şi peremptoriu, iar nerespectarea lui atrage decăderea părţii din dreptul de a mai exercita această cale de atac, tardivitatea recursului putând fi invocată de oricare dintre părţi şi de instanţă, din oficiu.
Problema tardivităţii se rezolvă pe baza actelor existente la dosar, data depunerii recursului rezultând din recipisa de predare a cererii la poştă sau din faptul înregistrării ei la instanţa competentă.
Or, în prezenta cale extraordinară de atac nu s-au administrat dovezi contrare celor care au condus la respingerea ca tardiv a recursului ce a făcut obiectul dosarului nr. 5684/63/2007, astfel încât Decizia contestată nu este rezultatul unei greşeli materiale în sensul prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii P.S. şi P.G. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5188/2010. Civil. încuviinţare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5180/2010. Civil → |
|---|
