ICCJ. Decizia nr. 5228/2010. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5228/2010
Dosar nr. 7606/1/2002
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4196/2002 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta D.R.E. prin mandatar S.M. a chemat în judecată pe pârâta SC T. SA Gura Vadului, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată pârâta să-i lase în deplină proprietate şi posesie casa cu destinaţia de locuinţă şi anexele gospodăreşti, curtea în suprafaţă de 2780 mp, precum şi terenul cu destinaţia de grădină în suprafaţă de 4, 722 ha situat în Mizil.
Prin sentinţa civilă nr. 365 din 24 iulie 2002, Tribunalul Prahova a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, sentinţa fiind menţinută prin Decizia nr. 107 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
Împotriva deciziei civile nr. 107 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti a declarat recurs reclamanta D.R.E. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. de dosar 5294/2002, iar la data de noiembrie 2004 a fost suspendată în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Măsura suspendării a fost menţinută prin încheierea din 23 noiembrie 2006, iar prin rezoluţia din 21 aprilie 2010, cauza a fost repusă pe rol pentru perimare.
Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Întrucât de la data suspendării niciuna dintre părţi nu a săvârşit acte de procedură pentru continuarea judecăţii, Înalta Curte a constatat că s-au împlinit cerinţele perimării, respectiv faptul că pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părţilor; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta D.R.E. împotriva deciziei civile nr. 107 din 17 octombrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5208/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5200/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
