ICCJ. Decizia nr. 5187/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5187/2010
Dosar nr. 18899/1/2005
Şedinţa publică din 13 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la 12 aprilie 2005, contestatoml L.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele SC D.F.I. SRL şi anularea Deciziei civile nr. 5796 pronunţată de această instanţă la 21 octombrie 2004, în temeiul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) şi 319 alin. (1) C. proc. civ., pentru nepronunţarea instanţei de recurs asupra motivelor vizând calitatea procesuală pasivă şi neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, motive a căror analiză ar fi condus la o altă soluţie asupra recursului său.
La termenul din 15 februarie 2006 constatându-se că recurentul L.C. a decedat şi nu s-au depus înscrisuri prin care să fie indicaţi moştenitorii acestuia, s-a dispus suspendarea judecăţii contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 243 pct. 1 C. proc. civ.
La 4 mai 2010, prin rezoluţia preşedintelui instanţei, s-a dispus, conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., citarea părţilor, a contestatorului pe numele moştenitorii, la ultimul domiciliu cunoscut, în vederea discutării perimării.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea va constata că a intervenit sancţiunea perimării contestaţiei în anulare având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 250 alin. (2), în cazurile prevăzute de art. 243 C. proc. civ., cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecăţii, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 250 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că perimarea începe să curgă chiar de la data suspendării judecăţii pe temeiul vreunuia din cazurile prevăzute de art. 243 C. proc. civ., în speţă de pct. 1 al textului de lege menţionat, de vreme ce legiuitorul se referă la suspendarea cursului perimării timp de 3 luni (dacă împrejurarea respectivă s-a ivit în ultimele 6 luni ale termenului de perimare), iar suspendarea presupune că perimarea a început să curgă, în caz contrar fiind vorba de o amânare a curgerii termenului de perimare.
Prin urmare, Curtea va constata că, de la data suspendării judecăţii contestaţiei în anulare, 15 februarie 2006 până la data repunerii cauzei pe rol, 4 mai 2010, părţile nu au stăruit în judecată, lăsând contestaţia în nelucrare, astfel că a intervenit sancţiunea perimării de drept a acesteia.
În consecinţă, urmează ca, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., să se constate perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.C. împotriva Deciziei civile nr. 5796 din 21 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimată contestaţia în anulare declarată de contestatorul L.C. împotriva Deciziei civile nr. 5796 din 21 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5185/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5189/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
