ICCJ. Decizia nr. 5189/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5189/2010
Dosar nr. 282/122/2008
Şedinţa publică din 13 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea introdusa la data de 14 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Giurgiu, P.P. a formulat contestaţie în anulare prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 177 din 14 martie 2007 a Tribunalului Giurgiu.
Contestatorul a invocat dispoziţiile art. 318 alin. (1) şi 319 alin. (1) C. proc. civ. şi a arătat că hotărârea atacată este greşită, deoarece a făcut o greşită aplicare a legii, iar expertiza dispusă în cauză nu a avut în vedere vechile amplasamente.
Prin Decizia nr. 189 din 2 aprilie 2008, Tribunalul Giurgu, secţia civilă, a respins contestaţia în anulare, constatând că instanţa de recurs nu a omis să se pronunţe asupra vreunui motiv de casare sau modificare, iar decizia pronunţată nu este rezultatul vreunei greşeli materiale.
Prin Decizia nr. 874 din 25 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca inadmisibil apelul declarat de contestator.
Curtea de apel a reţinut că nu se poate exercita calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri prin care s-a soluţionat o cale de atac, fie ea ordinară sau extraordinară şi cum hotărârea atacată prin contestaţie în anulare a fost dată în recurs, este inadmisibil apelul declarat împotriva deciziei prin care a fost soluţionată contestaţia în anulare.
Irnpotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul.
Recurentul a arătat că instanţa de apel nu a analizat motivele de apel.
Excepţia inadmisibilităţii apelului nu este întemeiată, deoarece hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, situaţie în care nu sunt incidente dispoziţiile art. 282 C. proc. civ.
Recurentul a mai arătat că instanţa nu a ţinut cont de faptul că apelul a fost formulat în baza art. 318 din C. proc. civ.
Recursul declarat este perimat, pentru următoarele considerente:
La termenul din 24 iunie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că nici una dintre părţi nu s-a prezentat la strigarea pricinii şi nu a solicitat judecata în lipsă.
La data de 6 iulie 2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 din C. proc. civ.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării, timp în care nu s-a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării recursului şi observând şi faptul că nu a operat nici unul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de contestatorul P.G. împotriva Deciziei civile nr. 874 din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5187/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5199/2010. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
