ICCJ. Decizia nr. 5185/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5185/2010
Dosar nr. 44446/1/2004
Şedinţa publică din 13 octombrie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4834 din 26 mai 2004 Judecătoria Timişoara a admis excepţia admisibilităţii capetelor de cerere din completarea acţiunii principale, având ca obiect acţiune în constatare şi a respins aceste petite ca inadmisibile.
A respins acţiunea principală formulată şi completată de reclamanţii B.V. şi B.D. în contradictoriu cu pârâtul P.S.T., având ca obiect acţiune posesorie şi acţiune în constatare nulitate absolută, ca neîntemeiate.
A admis cererea reconvenţională formulată de reclamantul reconvenţional P.S.T. şi a obligat reclamanţii pârâţi reconvenţionali să lase în deplină proprietate şi posesie pârâtului reclamant reconvenţional imobilul înscris în C.F. Timişoara, căruia, în natură, îi corespunde grădina din Timişoara, în suprafaţă de 356 mp.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pârâtul reclamant reconvenţional este proprietar tabular al imobilului în litigiu, iar cererea privind constatarea nulităţii încheierilor de intabulare nu este întemeiată, deoarece la acea dată, proprietatea aparţinea acestuia.
Construirea unui gard de către pârât nu reprezintă deposedare prin violenţă, deoarece lucrarea a fost realizată cu respectarea legii, în baza unei autorizaţii şi în scopul exercitării atributelor conferite de dreptul său de proprietate.
Prima instanţă a mai reţinut că cererile reclamantului pârât reconvenţional privind constatarea că imobilul - grădină - nu există vreo încheiere C.F. sau hotărâre judecătorească de dezmembrare sunt inadmisibile, deoarece privesc constatarea unei situaţii de fapt şi nu urmăresc condamnarea pârâtului reclamant reconvenţional la o anumită prestaţie.
Prin Decizia nr. 2426 din 27 octombrie, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul dedarat de redarmnţi
Instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a făcut o analiză corectă a drepturilor pe care părţile şi le opun cu privire la imobilul în litigiu, constatând că pârâtul ocupă imobilul în baza unui titlu valabil, pe când reclamanţii nu justifică nici un titlu.
Reclamanţii nu pot pretinde un drept de proprietate cu privire la porţiunea de grădină din C.F. Timişoara, ci doar cu privire la terenul aferent imobilului din C.F. Timişoara, compus din casă şi curte de 281 m.p.
Împotrivi acestei decizii, în termen legal, au dedarat recurs redamanţil
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., recurenţii au arătat că decizia este nelegală, deoarece Legea nr. 112/1995, H.G. nr. 20/1995 şi H.G. nr. 11/1997, coroborate cu prevederile Legii nr. 18/1991 au instituit obligaţii propterin rem referitoare la terenul aferent casei.
Au mai arătat că ambele instanţe au ignorat dispoziţiile art. 480, 482, 488, 588 şi 645 C. civ.
Recursul dedarat este permut, pentru următoarele considerente:
La termenul din 6 iulie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus suspendarea judecăţii, în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că pe rolul Tribunalului Timiş se află spre soluţionare o cerere de chemare în judecată formulată de reclamanţi, care are ca obiect constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei din 28 august 2002, prin care autorul pârâţilor a dobândit grădina.
La data de 4 mai 2010, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.
Faţă de această situaţie, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.
În situaţia în care suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., aceasta va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, conform alin. (2) al aceluiaşi articol.
Pe cale de consecinţă, termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, deoarece, până la această dată, operează şi suspendarea cursului perimării.
În cauza de faţă, judecata recursului a fost suspendată, aşa cum s-a arătat, la data de 6 iulie 2005, iar cauza care a determinat suspendarea s-a finalizat prin hotărâre irevocabilă la 2 octombrie 2007 - Decizia nr. 6263 a Curţii de Apel Timişoara.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an de la această din urmă dată, timp în care nu s-a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării recursului şi observând şi faptul că nu a operat nici unul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanţii B.V. şi B.D. împotriva Deciziei civile nr. 2426 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5181/2010. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 5187/2010. Civil → |
|---|
